format electronic

pare mai greu de surprins leg`tura
dintre presta]ia lui Sorin Toma la
„Sc#nteia“ [i meseria de gazetar 1 .
Descrierea revolu]iei ungare din
1956 reflect`, acum, efortul lui Sorin
Toma de a nu folosi limbajul violent
pe care \l utiliza \n tinere]e \n
editorialele Sc#nteii. Al`turi de
„comuni[tii democra]i [i reformatori“,
care, \n opinia autorului, au ini]iat
revolu]ia, sunt men]ionate, inevitabil,
[i „elementele de extrem` dreapt` [i
fasciste“, consim]ind astfel, \n finalul
analizei sale, dup` ce prezint`
represiunea sovietic` eufemistic, c`
totu[i, \n 1956, la Budapesta, a avut
loc o „revolu]ie cu caracter
predominant democratic“. Se simte
re]inerea fostului nomenclaturist fa]`
de acest eveniment istoric, simbol al
ridic`rii unei na]iuni \mpotriva tiraniei.
Spre deosebire de revolu]ia
maghiar`, mi[c`rile de protest din
Rom#nia, generate de acest
eveniment, sunt prezentate \n mod
peiorativ ca fiind produse de „o
seam` de «capete \nfierb#ntate»“
care „au fost trimise \n «Mica
Siberie» din inima B`r`ganului“.
Memoria selectiv` a autorului se
manifest` [i atunci c#nd, \n capitolul
dedicat lui Lucre]iu P`tr`[canu, \n
care radiografiaz` foarte bine etapele
dec`derii acestuia din „panteonul“
comunist autohton, descrie agita]ia
produs` la nivelul conducerii PCR de
cuv#ntarea acestuia cu accente
na]ionaliste, din iunie 1946, f`r` a
men]iona despre evenimentele tulburi
de la Cluj care au determinat luarea
de pozi]ie a lui P`tr`[canu [i rolul
jucat de comuni[tii unguri iredenti[ti
din Transilvania \n acele
circumstan]e.
Efortul de a raporta alega]iile
autorului la realitatea istoric` face ca
lectura volumului s` devin` de multe
ori obositoare, dar continuat` \n
speran]a de a descoperi m`rturia
acestuia despre propria sa activitate
ca redactor-[ef al ziarului oficial al
document 2005 1 (27)
partidului. Ei bine, acest lucru se
\nt#mpl` doar \ntr-una din cele dou`
anexe de la finalul volumului \n care,
de fapt, este reprodus` o scrisoare
deschis` difuzat` la postul de radio
Europa liber`, \n vara anului 1989,
autorul neresim]ind nevoia, nici dup`
15 ani, de reevaluare a activit`]ii
sale, a[a cum rezult` ea din acest
document. Ideea principal` a scrisorii
este c` Sorin Toma nu ar fi fost dec#t
un obedient executant al unor ordine
venite „de sus“, cel mai adesea de la
Gheorghiu-Dej personal, de ca [i
cum aceast` patetic` scuz` l-ar
exonera de orice r`spundere.
Ridicole sunt [i sentimentele de
compasiune adresate, prin aceast`
scrisoare, poporului rom#n de c`tre
un fost nomenclaturist care, dup` ce
a contribuit la edificarea
comunismului \n Rom#nia, se arat`
oripilat – instalat, confortabil, dincolo
de Cortina de Fier, \n „iadul
capitalist“! – de neostalinismul lui
Nicolae Ceau[escu.
Cea de-a doua anex` con]ine,
chipurile, „adev`rul despre cazul
Arghezi“ [i reproduce, par]ial, un text
publicat \n 1997 ca replic` la un
articol al lui Mircea Zaciu \n care
Sorin Toma era acuzat c` a scris
imundul s`u articol depre „Poezia
putrefac]iei [i putrefac]ia poeziei“
doar pentru a-l pune pe tat`l s`u,
„poetul“ A. Toma, pe piedestalul
r`mas gol \n urma ostraciz`rii lui
Tudor Arghezi. Ipocrizia lui Sorin
Toma \[i d` aici \ntreaga m`sur`
atunci c#nd sus]ine c` articolul a fost
redactat conform instruc]iunilor venite
„de sus“, prin intermediul lui Leonte
NOTE
R`utu [i al lui Iosif Chi[inevschi, el
pun#nd doar \n pagin` acele
instruc]iuni. Sorin Toma spune c`, \n
noiembrie-decembrie 1947, atunci
c#nd a fost redactat articolul, era
„departe de a \n]elege unde ne aflam
[i \ncotro ne \ndreptam“ [i, deci, nu
ar fi prev`zut efectele devastatoare
ale acestui articol asupra lui Tudor
Arghezi, precum [i asupra spa]iului
cultural rom#nesc 2 .
Titlul volumului (ca [i titlul
colec]iei!) rezum` atitudinea ambigu`
a autorului, care nu are curajul s` \[i
asume trecutul. Sorin Toma se com-
port` ca [i cum nu ar fi fost al`turi de
Mihai Roller, Ion Vitner, N. Moraru [i
al]ii, unul dintre cei care au pus
um`rul la demolarea culturii rom#ne
[i impunerea unui surogat sovietizat,
fiind unul dintre marii beneficiari ai
regimului comunist, \n timp ce
oameni ca Iuliu Maniu sau Gheorghe
Br`tianu agonizau \n condi]ii de
neimaginat, la \nchisoarea de la
Sighet.
Am c`utat \n paginile acestei c`r]i
m`car un cuv#nt de regret al
autorului pentru participarea sa la
holocaustul cultural prin care a trecut
poporul rom#n \n anii c#nd Sorin
Toma \i \nfiera cu „m#nie proletar`“
pe „du[manii poporului“ [i „lacheii
imperialismului“, dar nu am g`sit a[a
ceva, sentimentele de c`in]`,
recenzii
culpabilitate [i, mai ales, responsa-
bilitate fiind, se pare, necunoscute
„omului nou“ creat \n laboratoarele
ideologice ale partidului comunist.
1. Un excelent studiu al Ruxandrei Cesereanu asupra limbajului violent folosit de „ziari[tii“
Sc#nteii \n anii ‘50 se g`se[te la adresa http://lett.ubbcluj.ro/~echinox/caiete3/25.html. Ar fi
interesant de efectuat un studiu comparativ cu limbajul folosit \n Die Stürmer al lui Julius
Streicher, cel care [i-a terminat cariera de „gazetar“ na]ional-socialist \n [treangul de la
Nürnberg.
2. O analiz` detaliat` a con]inutului articolului „de trist` amintire“ al lui Sorin Toma, precum
[i a climatului cultural sumbru al epocii a realizat Ana Selejan \n lucrarea Rom#nia \n timpul
primului r`zboi cultural (1944 – 1948). Reeducare [i prigoan`, vol. II, Sibiu, Editura Thausib,
1993, pp. 105-129.
Lucian DR~GHICI
59