Tot despre modelul grec în cultura română: parabole ... - Caiete Critice

pentru cã descoperã o plãcere în a-ºi desfãºura
gândul 19 - spune Stendhal.
Eminescu din aceastã scrisoare vorbeºte
rãspicat ºi prudent, concret ºi cât se poate
de logic. Suntem departe de vremea când
Înfãºat în întuneric/ Eu nu vãd, nu aud ºoapte./
Ah, mã simt atât de singur!/ Este noapte, noapte,
noapte 20 . Suntem ºi mai departe de proza
eminescianã atunci când ne amintim de un
Eminescu trãind somnul veºniciei în curgerea
apei: Mã voi aºeza sub cascada unui pârâu;
liane ºi flori de apã sã înconjure cu vegetaþia lor
corpul meu ºi sã-mi strãþese pãrul ºi barba cu
firele lor... ºi-n palmele-mi întoarse spre izvorul
etern al vieþii, „soarele”, viespii sã-ºi zideascã
fagurii, cetatea lor de cearã. Râul curgând în
veci proaspãt sã mã dizolve ºi sã mã uneascã cu
întregul naturei, dar sã mã fereascã de putrejune.
Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub
torentul curgãtor, ca un bãtrân rege din basme,
adormit pe sute de ani într-o insulã fermecatã 21 .
În Literaturã ºi senzaþie, Jean-Pierre
Richard surprinde starea de melancolie în
chiar rotundul miezului sãu, dezvãluind-o
din interior: Sunt aici pentru cã simt, dar mã
simt altundeva pentru cã mã simt abia simþind 22 .
Aceasta ar fi starea lui Eminescu din epistola
cãtre Burlã, cãci ce altceva sã fie scufundarea
în noapte ca în apã? ªi peste toate,
într-o altã scrisoare, se mirã mai mult decât
se plânge: Cine mã calomniazã pe acolo, chiar
când mã coc în glod de 30 de grade...? 23 ,
rãmânând ca un cocostârc stãin care mãsur[ã]
malurile Limanului cu picioarele mele arhioloage
24 . Totuºi, mai gãseºte resurse pentru a
putea glumi, dar ºi atunci cu destul de
multã amãrãciune ºi numai dupã ce-ºi
întãreºte doleanþele strict materiale: E timp
asemenea sã chibzuiþi în privinþa lui «nervus
rerum», cãci de m-oi vindeca, de nu m-oi vindeca,
de platã ºtiu cã nu pot sã scap. Îmi trebuiesc
100 de ruble cel puþin [...] pentru vizarea pasportului,
biletul de tren ºi neapãratele bacºiºuri.
Iar de nu mi le veþi trimite, vor îngriji cinovnicii
32
Valentin Coºereanu
ruºi pentru mine în vro încãpere a onorabilei
poliþii. La fel va face ºi în scrisoarea din 15
august cãtre Novleanu (poate ºi pentru a nu
trezi suspiciuni!): Vã rog dar sã nu mã uitaþi în
mâinile provoslavnicii poliþii, care poate nici naºteaptã
altceva decât sã puie mâna pe biata mea
piele, bortilitã de bube ºi de boale 25 .
Prin urmare, poetul vorbeºte despre vreme
cu amãrãciune (o preocupare cu totul
rarã, dacã nu unicã, în scrisorile sale), însã o
face ca o consecinþã a indispoziþiei sale sufleteºti,
nicidecum pentru a poetiza: Vremea
pe aici e cam rãcoroasã ºi deºi ne ameninþã
pururea sã ploae, totuºi nu face decât sã picure
din când în când. Nimic nu este terminat ºi
întreg, întocmai ca ºi vindecarea sa.
19 Ibidem, p. 57.20 Mihai Eminescu, Opere IV, ed. cit., p. 507.
21 Mihai Eminescu, Opere VII, p. 139
22 Jean-Pierre Richard, Literaturã ºi senzaþie, Traducere de Alexandru George, Bucureºti, Editura Univers,
1980, p. 56
23 M. Eminescu, op. cit., p. 216
24 Ibidem, p. 217
25 M. Eminescu, op. cit., p. 217