Tot despre modelul grec în cultura română: parabole ... - Caiete Critice

În 1987 am formulat teoria evoluþiilor artistice
de tip arc stilistic, cu particularitãþile
lor, în cartea ce purta chiar numele acestor
tipuri de structuri evolutive artistice, Arce
stilistice, teorie pe care am extins-o în anii
urmãtori, sinteza acestor cercetãri fiind
cartea Stilistica ºi raporturile dintre arte,
apãrutã douã decenii mai târziu 1 . Am gãsit
astfel, ca factori determinanþi ai naºterii,
evoluþiei în forme specifice ºi declinului
arcelor stilistice, factori predominant culturali.
S-ar putea pune problema raporturilor
dintre factorii extra-culturali, istorici ºi
sociali, în dinamica formelor de evoluþie de
tip arc, altfel spus dacã marile evenimente
istorice, care schimbã structurile societãþilor
ºi traseele de evoluþie ale popoarelor se
reflectã în mod direct în apariþia, dezvoltarea
ºi succesiunea arcelor stilistice, precum
ºi în constituirea formelor specifice de
manifestare ale acestora. Cu alte cuvinte,
este de vãzut dacã un arc stilistic apare ºi se
manifestã într-un anumit fel ca urmare
directã a unor evenimente istorice importante.
Istoria universalã ºi, implicit, marile epoci
de creaþie ºtiinþifico-tehnologice ºi cultural-artistice
ale umanitãþii sunt împãrþite
76
Dan PÃCURARIU
Arcele stilistice ºi
evenimentele istorice
Abstract
Artã ºi
spectacole
The author makes a few commentaries about how cultural and ethnic factors influenced the architectonic
elements during history. There is no reason to believe that socio-economic are responsible
for these mutations. Thus, the ancient arch was created and modelled by the Greek and the
Romans. After that, the medieval arch appeared together with the French people.
Keywords: architecture, arch, cultural influence, Antiquity, Middle Ages, economic factors.
de ºtiinþa modernã, într-un mod relativ convenþional
ºi didactic în mai multe perioade,
separate între ele, la fel de convenþional, de
datele de producere a unor anumite evenimente
istorice capitale, evenimente ale cãror
efecte profunde, la nivelul schimbãrii
esenþiale a formelor de civilizaþie, a structurilor
sociale ºi economice, a nivelului de
dezvoltare ºi a tipologiei manifestãrilor culturale,
artistice, ºtiinþifice ºi tehnologice, nu
s-au fãcut simþite decât mult mai târziu.
Aceastã convenþie istoricã întâmpinã
aºadar unele neajunsuri importante, lucru
care mã face sã privesc problema într-un
mod mai nuanþat. Limitele istorice ale unui
„ev“ trebuie, în mod normal, marcate de
evenimente capitale ºi de transformãri considerabile
ale întregii societãþi. Astfel, sfâr-
ºitul preistoriei ºi începutul implicit al istoriei
sunt determinate de apariþia statului,
adicã a unei forme specifice de organizare a
societãþii, formã superioarã faþã de cele
anterioare, tribale sau gentilice. De asemenea,
formele târzii ale comunei primitive
sunt înlocuite cu o structurare a societãþii
bazate pe clase ºi în care sclavajul juca un
rol fundamental. Începe, aºadar, epoca
anticã, un ev distinct ºi caracterizat, de
1 V. Dan Pãcurariu, Arce stilistice, Editura Albatros, Bucureºti, 1987 ºi Dan Pãcurariu, Stilistica ºi raporturile
dintre arte, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2007.