Tot despre modelul grec în cultura română: parabole ... - Caiete Critice

fiscalitãþii etc. Dar ei considerã, în ansamblu,
cã urmãtorul ºef de stat – cã va fi Dilma
Rousseff, candidatul susþinut de Lula, sau
Jose Serra, fostul protejat al lui Cardoso – va
urmãri ºi va aprofunda opera predecesorilor
sãi. Cã ºi în celelalte BRIC – fiecare în
genul sãu – stabilitatea guvernamentalã
joacã de acum înainte în favoarea Braziliei.
În mod particular, interesantã de observat
este evoluþia politicii externe a acestei
þãri. Tradiþional, din motive geografice evidente,
ea se considerã la perifieria sistemului
internaþional, la care cosmopolitismul
elitelor braziliene se gândeºte bine. Încã în
epoca lui Cardoso, în afara politicilor de vecinãtate
sau continentale, preocuparea principalã
a Braziliei era de a asigura o prezenþa
activã în toate organizaþiile internaþionale
74
Thierry de Montbrial
semnificative, ºi mai întâi bineînþeles în organizaþiile
cu caracter economic. Toate acestea
aducând faþã de Washington o politicã
rezervatã, de prudenþã. Sub Lula, ambiþia a
luat o amploare considerabilã. Brazilia
înþelege sã se situeze de acum înainte în
mijlocul guvernãrii mondiale, de exemplu
în domeniile dezarmamentului ºi al climatului.
Ea vrea sã joace un rol major în cadrul
lui G20 ºi sã transforme BRIC într-un veritabil
G4, cu reuniuni regulate la nivelul
ºefilor de stat. Alte grupãri sunt promovate,
precum IBAS (India, Brazilia, Africa de
Sud). Brazilia estimeazã cã ar avea vocaþie
în conducerea Americii de Sud, de unde
numeroase iniþiative regionale, pânã acum
puþine încoronate cu succes. Din aceastã
perspectivã, Lula nu s-a temut niciodatã de
a fraterniza cu Hugo Chavez. Dar evident,
în Orientul Mijlociu, ºi în special în Iran,
activismul lui Lula a fost mult mai remarcat.
Cãlãtoria cu Recep Tayyip Erdogan la
Teheran a fost precedatã, în noiembrie 2009,
de o vizitã foarte controversatã a preºedintelui
Mahmoud Ahmadinejad. Trebuie sã ne
aºteptãm pentru politicã externã la aceeaºi
continuitate ca pentru politica internã? Probabil
cã da cu Dilma Rousseff cu ecuaþia sa
personalã. Cu Jose Serra, am asista la o recentrare.
Dar nu totalã. Brazilia, precum tot
BRIC, ºi mai general, þãrile emergente care
acced la un anumit statut, vor vrea din ce în
ce mai deschis sã cântãreascã asupra afacerilor
ce au incidenþe planetare ºi deci susceptibile
de a afecta interesele tuturor. Ceea
ce este clar este cazul Orientului Mijlociu în
general ºi al Iranului în particular. Aceastã
nouã formã de neutralitate nu este un antioccidentalism
ºi nu se situeazã în niciun
cadru comparabil diviziunilor perioadei
rãzboiului rece. Dar dacã tendinþa se consolideazã,
ea ar putea sã schimbe destul de
rapid faþa lumii.
Evoluþia Turciei trebuie sã fie apreciatã
din aceeaºi perspectivã. La putere dupã opt
ani, dupã intervalul marcat de instabilitate
ºi corupþie, AKP (Partidul justiþiei ºi al dezvoltãrii,
islamic), sub conducerea lui Recep
Tayyip Erdogan ºi a lui Abdulah Gul, a construit
peste redresarea economicã fãcutã de
Kemal Derwish la începutul deceniului ºi a