Tot despre modelul grec în cultura română: parabole ... - Caiete Critice

Arcele stilistice ºi evenimentele istorice
asemenea, de principii distincte. Este de
notat faptul cã, totuºi, aceste caracteristici
enunþate mai sus nu sunt întâlnite decât în
anumite zone geografice, iar apariþia lor, la
scarã istoricã, nu se face nici pe departe în
mod concomitent. Între apariþia primului
stat egiptean ºi cea a regatului Romei Antice
se întinde o perioadã de douã milenii ºi
jumãtate, altfel spus comparabilã cu perioada
scursã de la fondarea Romei ºi pânã în
zilele noastre. De asemenea, statele sclavagiste
sunt relativ puþine, numeroase zone
necunoscând niciodatã aceastã formã de
organizare a societãþii ºi trecând de la comuna
primitivã direct la feudalism, aºa cum au
fost triburile germanice ºi slave, aºa cum a
fost cazul Japoniei º.a.m.d., sau, în teritorii
rãmase nedescoperite de europeni pânã
târziu, în secolul al XIX-lea, precum cele din
zona Pacificului de est ºi de sud-est, direct
la capitalism Cu toate acestea, putem vorbi,
la scarã globalã, de o epocã a Antichitãþii,
situatã în timp între apariþia primului stat
din lume (Egiptul Antic), care marcheazã ºi
începutul „istoriei“, ºi cãderea ultimului
mare stat sclavagist, produs al acestei pe-
rioade, Imperiul Roman de Apus, altfel
spus între apariþia primului stat sclavagist ºi
cãderea ultimului stat sclavagist. Vedem
totodatã cum constituirea arcului stilistic al
Antichitãþii clasice se produce odatã cu constituirea
civilizaþiilor antice greceºti ºi
romane, cunoscând forme specifice ºi dinamica
sa particularã, pe când în restul societãþilor
de tip sclavagist anterioare sau contemporane,
aceastã evoluþie de tip arc nu se
produce. Astfel, este clar faptul cã dezvoltarea
artei clasice greco-romane într-o formã
de tip arc stilistic este determinatã preponderent
de particularitãþi culturale ºi nu atât
de un anumit tip de organizare socialã.
Începutul „Evului Mediu“, al epocii
medievale, este situat deci, în mod convenþional
ºi didactic, în anul 476. Este însã
complet naiv sã presupunem cã în anul 475,
de exemplu, era o Antichitate deplinã ºi
întrutotul caracteristicã, iar doi ani mai târziu
oamenii trãiau într-un feudalism aproape
complet. Primele forme ale feudalismului
apar odatã cu era creºtinã ºi cu unele noi
tipuri de organizare funciarã (arenda), iar
reflexe târzii ale organizãrii societãþii antice
se vãd pânã târziu, în secolele VI ºi VII, iar
multe triburi germanice sau slave au cunoscut
forme tardive ale comunei primitive
pânã prin secolele VII ºi VIII, când se înfiripeazã
acolo structurile timpuriu-feudale.
Constituirea unor state feudale timpurii,
precum regatul franc merovingian s-a fãcut
înaintea cãderii ultimului mare stat antic,
Imperiul Roman de Apus, în cadrul cãruia
deja începuserã sã se înfiripe structuri de tip
feudal. Constituirea societãþii feudale europene
a fost un proces îndelungat ºi anevoios,
care s-a întins pe mai mult de o jumãtate
de mileniu ºi a avut la bazã o sumedenie de
componente, dintre care amintesc doar câteva
dintre cele mai importante, precum începutul
procesului de etnogenezã al popoarelor
actuale ale Europei, crearea structurilor
economice, sociale, politice ºi militare
de tip feudal, rãspândirea creºtinismului
ºi crearea bazelor doctrinare ºi instituþionale
ale bisericii creºtine etc.
În aceeaºi ordine de idei, trebuie remarcat
ºi faptul cã primele forme ale capitalismului
încep sã aparã încã din primele secole
77