Tot despre modelul grec în cultura română: parabole ... - Caiete Critice

Mihail Sebastian ºi femeile
prezent problemei sexuale a lui Sebastian,
semnate de Cornelia ªtefãnescu ºi Gina
Sebastian-Alcalay 7 , sunt exagerate.
Cornelia ªtefãnescu, punând frontal
întrebarea dacã Sebastian era impotent,
respinge un rãspuns pozitiv prin analiza
unui articol despre romanul Armance al lui
Stendhal. Acolo, Sebastian respingea considerarea
lui Octave de Molivert ca impotent,
deºi, acoperitã de text, aceasta era
legitimatã chiar de Stendhal, în corespondenþã,
ºi propune o interpretare mai poeticã
dar ºi foarte vagã: „departe de a vedea în
aceste semne zbaterea unui impotent, eu
simt o senzualitate mai ascuþitã, mai complexã,
dornicã de umbre ºi cãutãtoare de
senzaþii. E un sunet de sânge care curge prin
vine subþiri, palpitare surdã care nu se lasã
ghicitã în obrazul absent a omului, dar
dezvãluie înãuntru o pasiune arzãtoare” 8 . În
aceste rânduri, prin care Sebastian pozitiva
„lipsa de insistenþã” a lui Stendhal (respectiv
metoda romancierului de a pãstra
neatins „misterul” personajelor), Cornelia
ªtefãnescu invocã un soi de precedent în
aprecierea cazului: dar, chiar dacã decidem
sã punem, aºa cum sugereazã argumentul
Corneliei ªtefãnescu, semnul egalitãþii
ficþionale – ºi ca atare al deschiderii cãtre
interpretare – între Armance ºi jurnalul lui
Sebastian, argumentul problemelor lui
Sebastian este afirmat de text, spre deosebire
de argumentul impotenþei lui Octave
(care este doar susþinut de text, fiind exterior
acestuia – corespondenþa lui Stendhal).
De altminteri, mai poate fi citat un context
în care Sebastian se referã la Octave de
Molivert ca impotent („babilau”), ºi anume
în cronica la Patul lui Procust 9 , unde, discutând
„misterul” lui Fred, ridicã ipoteza
comparaþiei cu Octave.
De cealaltã parte, Gina Sebastian-Alcalay
extinde abuziv chestiunea „jocului în dragoste”
al lui Sebastian asupra întregii lui biografii,
fãcând din acest detaliu cauza internã
pentru vocaþia suferinþei manifestatã de scriitor,
aºadar o traumã centralã coordonatoare
: „aceastã vocaþie [a suferinþei] pare a avea o
cauzã ascunsã, cu grijã tãinuitã” 10 .
Mai probabil, Sebastian suferea de o disfuncþie
erectilã manifestatã intermitent, a
cãrei ecou în fondul intim a fost adâncit de
sentimentului de nesiguranþã (fizicã, simbolicã,
materialã) din ultimul sãu deceniu
de viaþã.
Leny Caler
Leny Caler îl cunoaºte pe Sebastian mai
întâi ca autor, tot aºa cum Sebastian o vede
întâi pe scenã. Cunoºtinþa lor este dezamãgitoare
pentru Leny, care nu recunoaºte
în „tânãrul […] timid, stângaci, cu o înfãþiºare
insignifiantã” pe „autorul, talentatul
autor al articolelor din ziare, al nuvelelor
care mã încântaserã” 11 .
Leny Caler este una din „cheile” romanului
Accidentul, în sensul în care Sebastian îi
travesteºte identitatea în datele personajului
Ann.
În discursul pictorului ieºean „destul de
cunoscut”, de la care Paul aflã de relaþiile
Annei, pictoriþa e comparatã chiar cu o
„teatralistã” – profesia lui Leny:
„Fata asta, domnule, a intrat în picturã
ca o ºantezã, ca o teatralistã, de-alea de
aleargã pentru un rol pe la directori, pe
la ministere, pe la rude, pe la þiitori, ºi se
culcã-n dreapta, ºi se culcã-n stânga, ºi
cu directoru’ ºi cu ºefu’ de cabinet, ba ºi
cu portaru’, dacã e nevoie, da’ nu se lasã
pânã nu ajunge. Pãi sã facem noi socoteala
cu creionu-n mânã cu câþi s-a culcat
ea, la fiecare expoziþie, la fiecare comandã,
la fiecare premiu, ne-apucã dimineaþa
ºi tot n-ajungem sã-i numãrãm
pe toþi.”
Un alt amãnunt importat în roman e sugerat
de notaþia din 20 mai 1938 din Jurnal:
Sebastian, de la fereastra „Vieþii româneºti”,
7 Nici o legãturã între numele acesteia ºi cel al lui Mihail Sebastian.
8 „Note stendhaliene: I. Armance”, în „Cuvântul”, 21 februarie 1930, reprodus Jurnal de epocã, p. 108-109.
9 Mihail Sebastian, „Camil Petrescu: Patul lui Procust”; în „România literarã”, nr. 55, 4 martie 1933.
10 Gina Sebastian Alcalay, „Taina lui Mihail Sebastian”, în „România literarã”, nr. 15, 2006.
11 Leny Caler, op. cit., p. 96.
59