Tot despre modelul grec în cultura română: parabole ... - Caiete Critice

Caius T. DRAGOMIR
Lirica fiinþei, lirica fiinþei
umane ºi lirica egoului.
Orfismul, Shakespeare,
Eminescu
The author makes a few commentaries about lyric and the Orphism as a poetic phenomenon. He
suggests that this artistic attitude is a sort of an antechamber for the communication with divinity.
In addition to this, the essayist considers that the tragedy is the most spectacular and profound
expression of mankind. From this point of view, Shakespeare could be considered the most important
poet in history. M. Eminescu prolonged in Romanticism the way in which the British writer
conceived his vision about humanity.
Keywords: lyric poetry, Orphism, divinity, W. Shakespeare, M. Eminescu.
Dumnezeu a vorbit din totdeauna omului,
dar a vorbit aºa cum omul, în diferitele
etape, ori momente, ale evoluþiei sale putea
îndura. A vorbit lui Adam, lui Cain, lui Noe,
lui Abraham, lui Moise – în sens biblic. A
vorbit oamenilor de Neanderthal ºi Cromagnon,
apoi, lui homo sapiens ºi homo
sapiens sapiens, cu peste patruzeci de mii
de ani în urmã, fãrã însã a-ºi dezvãlui
întreaga sa esenþã divinã – revelaþia aceasta,
pe o treaptã a integralitãþii, pe care încã este
locul unui lung drum, un drum al infinitului
revelaþiilor, se poduce odatã cu venirea
în lume a lui Iisus, odatã cu întruparea
Fiului, a Cuvântului, a Luminii. De la
începuturile comunicãrii prin cuvînt a omului
cu Absolutul sunt avansãri ºi stagnãri,
câºtiguri imense, dobândite de spiritul
uman ºi pierderi aproape insuportabile.
Prin însãºi originea sa, creºtinismul recupereazã
o gravã pierdere a monoteismului
iniþial: diminuare a contactului direct al
omului, potenþial al fiecãrui om, cu divinul.
Lumea greacã datoreazã enorma sa evoluþie,
dezvoltarea sa fabuloasã, ca filosofie,
gândire, cultivare a limbii, artã literarã,
esteticã, ºtiinþã, emoþionalitate, comunicãrii
directe a omului cu zeii. Legãtura lui Ulise
38
Abstract
Comentarii
cu Palas Atena este una nemediatã, nici de
faraoni, nici de regi, judecãtori, mari preoþi
(preoþii cei mai de seamã), de nimeni.
Aparent, Ulise însuºi este un rege, dar un
rege al unei mici insule, al câtorva camarazi
care încap într-o corabie, fãcutã dupã mãsura
tehnicii vremii sale. Semizeii sunt
nenumãraþi. Un grup de tineri atenieni sosesc
la Milet spre a lua cunoºtinþã de învãþãtura
lui Thales. Îl gãsesc într-o brutãrie,
încãlzindu-se lângã cuptor. Surprinºi, dar
mai ales intimidaþi, stupefiaþi de postura
celui de la care aºteptau iluminarea, cunoaºterea,
ei încearcã sã se retragã în tãcere;
filosoful îi cheamã: „intraþi, aici ºi zeii sunt
prezenþi”. Simþind memijlocirea prezenþei
divine au scris poemele lor Homer, Hesiod,
Anacreon, sau Eschil ºi Sofocle tragediile,
au conceput filosofia Socrate, Platon, Aristotel,
precedeþi, de Pitagora, Anaximandru,
Heraclit, Parmenide ºi atâþi alþii; tot astfel
au creat matematica Pitagora ºi Euclid,
astronomia Hipparc, Praxiteles, marea sa
operã sculpturalã. Femeia canaaneanã,
ofiþerii romani, suferinzii din Galileea,
Iudeea întreagã au vorbit fãrã intermedieri
lui Dumnezeu, fãcut om prin Fiul sãu,
aflând astfel calea, adevãrul ºi viaþa.