Tot despre modelul grec în cultura română: parabole ... - Caiete Critice

ale celui de-al doilea mileniu al erei noastre,
sub forma producþiei manufacturiere ºi a
constituirii capitalului bancar. Magna
Charta din 1215, subordonarea puterii
papale celei regale, odatã cu mutarea sediului
pontifical de la Roma la Avignon în 1311,
debutul marilor descoperiri geografice, Renaºterea
italianã ºi, mai apoi, vest-europeanã,
revoluþia burghezã din Anglia secolului
al XVII-lea progresul ºtiinþific ºi tehnic
din secolele XVI, XVII ºi XVIII, revoluþia
industrialã începutã în secolul al XVIII-lea,
Iluminismul veacului al XVIII-lea, emanciparea
multor popoare la stadiul de naþiune
ºi începutul procesului de constituire a statelor
naþionale, laicizarea societãþii, crearea
multor instituþii politice, sociale, economice,
juridice, culturale specifice societãþii moderne
creºterea numericã ºu calitativã a
marii burghezii, puternic stimulatã de revoluþia
industrialã a secolului al XVIII-lea, au
dus, în cele din urmã, la preluarea rolului
conducãtor în societate de cãtre aceasta.
Aºadar, putem considera cã, deºi structurile
ºi relaþiile capitaliste au apãrut încã de timpuriu,
capitalismul devine un sistem mondial
în secolul al XIX-lea, atunci când marea
burghezie preia conducerea statelor, constituite
acum pe baza principiilor naþionale,
fenomen ce are ca eveniment dominant
Revoluþia Francezã. În sensul acesta, se
poate spune cã, sub aspect istoric, Evul
Mediu se încheie odatã cu constituirea naþiunilor
ºi a statelor naþionale, cu înlocuirea,
în cea mai mare parte a relaþiilor economice,
sociale ºi politice feudale cu cele capitaliste,
cu preluarea rolului conducãtor în societate
de cãtre marea burghezie, adicã în secolul al
XVIII-lea. Renaºterea, cu toatã uriaºa sa
importanþã culturalã ºi artisticã ºi cu toatã
influenþa considerabilã pe care a avut-o în
progresul societãþii europene, cu toate cã a
produs schimbãri formale substanþiale la
nivelul formelor artistice, nu poate marca
sfârºitul unui ev, în speþã cel al evului de
mijloc, deoarece nu a restructurat din
temelii bazele economice ºi sociale ale societãþii,
restructurare care s-a produs, aºa
cum am arãtat, prin acumulãri treptate ºi al
cãror rezultat s-a fãcut vizibil de-abia în secolele
XVIII ºi XIX, aºa cum am spus mai
78
Dan Pãcurariu
înainte. Pentru a delimita obiectul cercetãrii
de faþã, mai trebuie fãcute câteva precizãri
importante. Triburile germanice ale francilor
au luat în stãpânire cea mai mare parte
a Galliei în secolul al V-lea. În 451, regele
francilor salici Meroveu îi învinge pe hunii
conduºi de Atila la Câmpiile Catalaunice. În
486, nepotul lui Meroveu, Clovis (481 – 511),
învinge la Soissons pe Afranius Siagirius,
conducãtorul Galliei romane, este botezat la
Reims de sfântul Remi, câºtigã confruntãrile
cu alamanii, burgunzii ºi vizigoþii, punând
bazele celui mai important stat feudal al
vremii, statul franc al merovingienilor.
Acesta a devenit, dupã cãderea Imperiului
Roman de Apus, modelul de dezvoltare a
întregii Europe occidentale, tot aºa dupã
cum Imperiul Roman de Rãsãrit a constituit
modelul de dezvoltare a statelor ce se formau
în Europa rãsãriteanã. Legea salicã a
lui Clovis a formulat principiile generale de
dezvoltare ale societãþilor timpuriu feudale
ale Apusului, iar Codul lui Justinian pe cele
ale Rãsãritului. În anul 534, regatul burgund
este inclus în statul franc, Clovis fiind cãsãtorit
cu Clotilde, fiica regelui Chilperic al
Burgundiei. În 561, statul merovingian se va
rupe în douã, urmãtoarele douã secole fiind
marcate de existenþa a douã state france,
Austrasia ºi Neustria. Dupã ce, în anul 800,
regele franc Carol I cel Mare este încoronat
ca împãrat al Occidentului, în urma anexãrii
unor teritorii vaste, din nordul Spaniei ºi
pânã în Pannonia ºi din Bretania pânã în
nordul Italiei ºi Saxonia, se constituie un
mare imperiu feudal occidental, imperiu ce
nu avea însã nici un fel de unitate etnicã ºi,
ca atare, lipsit de viitor în aceastã formã.
Astfel, în 843 are loc aºa-numitul „Partaj de
la Verdun“ între cei trei nepoþi ai lui Carol
cel Mare, Charles le Chauve, Ludovic Germanicul
ºi Lothaire, eveniment de importanþã
fundamentalã în istoria Evului Mediu
european, deoarece, sub cele mai multe
aspecte, acesta constituie actul de naºtere a
trei mari þãri europene, cu popoarele lor,
viitoare naþiuni: Franþa, Germania ºi Italia.
Asta întrucât Charles le Chauve va lua în
stãpânire teritoriul viitoarei Franþe, Ludovic
Germanicul partea din fostul imperiu situatã
la rãsãrit de fluviul Rin, iar Lothaire