Planului de amenajare a teritoriului zonal Valea Hârtibaciului

terminalelor de transport trebuiesc calibrate în vederea satisfacerii unor cerinţe multiple, atât
calitativ cât şi cantitativ. În plus, zona urbană trebuie să suplinească şi eventualele deficienţe
ale localităţilor rurale subordonate, constituindu-se ca un element de complementaritate
funcţională în raport cu acestea.
Pentru această zonă se conturează aşadar necesitatea adoptării unor politici integrate
de dezvoltare urbană în care reperele majore să fie reprezentate de îmbunătăţirea calitativă a
infrastructurii, serviciilor şi spaţiului locativ urban (1), şi de crearea unui subsistem economic
viabil şi dinamic (2). Pentru ambele axe de intervenţii este esenţială existenţa unor normative
de dezvoltare urbană clar formulate, care să înlăture incertitudinile, atât ale locuitorilor cât şi
ale potenţialilor investitori.
2. Zona rurală cu specializare complexă (agrar – industrială şi servicii)
Deşi cu o extensiune mai redusă, acestei zone trebuie să i se acorde importanţă
maximă întrucât, prin poziţionarea pe principalele axe de transport, prin conectivitatea ridicată
şi prin potenţialul agricol superior, poate reprezenta motorul dezvoltării întregului areal
studiat. Dezvoltarea intensivă a creşterii animalelor, practicarea culturii legumelor şi
zarzavaturilor în sistem intensiv (sere, solarii) şi prelucrarea primară a produselor agricole
atribuie acestor zone importante valenţe economice, asigurând maximizarea veniturilor pentru
populaţie. Pe de altă parte, dinamica superioară a producţiei agricole şi asigurarea unor fluxuri
constante şi ridicate de materii prime pentru industria locală este de natură să asigure
ocuparea unui procent ridicat al forţei de muncă în unităţile industriale locale. Necesităţile
mai ridicate ale acestor areale rurale impun şi asigurarea unor servicii, cum sunt cele de
consultanţă agricolă şi financiară, fie local, fie în centrul coordonator Agnita. În condiţiile
unei accesibilităţi ridicate a acestor localităţi şi a standardelor locative mai ridicate, se
conturează premisele de favorabilitate pentru diversificarea activităţilor economice locale, în
special a celor turistice, care trebuie să fie luate în calcul, fie ca activităţi complementare
pentru unele gospodării, fie ca alternativă de specializare maximă în cazul unor întreprinzători
locali.
Finalizarea proiectelor de modernizare a reţelelor edilitare, iniţierea altor proiecte care
să contribuie la modernizarea localităţilor sunt elemente care pot contribui la întărirea rolului
acestor localităţi (Alţâna, Nocrich, Marpod, Hosman, Vurpăr, Ţichindeal, Roşia, Cornăţel) în
cadrul sistemului de aşezări, şi a funcţiei agro-industriale în cadrul economiei regionale. O
importanţă deosebită trebuie acordată pregătirii şi atragerii specialiştilor care să fie capabili în
a gestiona eficient problemele teritoriale, începând de la optimizarea cadrului local construit,
până la accesarea fondurilor structurale în scopul finanţării proiectelor de dezvoltare locală.
Şi în cadrul acestor localităţi trebuie asigurată o zonificare bine conturată a teritoriului
administrativ al comunelor şi al intravilanelor, astfel încât să se asigure cadrul optim pentru
atragerea şi susţinerea unor activităţi industriale care să contribuie în mod decisiv la întărirea
funcţiei industriale. Delimitarea şi amplasarea unor zone destinate activităţilor industriale care
să fie definite ca atare în documentaţiile de urbanism la nivel local se constituie ca o
responsabilitate directă a factorilor locali, care vor avea în vedere şi asigurarea utilităţilor
specifice unor astfel de zone.
3. Zona rurală care necesită consolidări structural – sistemice
În cea mai mare parte a teritoriului studiat, precaritatea structurală a aşezărilor rurale şi
dependenţa de activităţile agricole extensive se constituie ca principalele atribute care necesită
intervenţii concertate şi susţinute atât prin mecanisme administrative cât şi financiareconomice.
Pe de o parte, este necesară dinamizarea acţiunilor autorităţilor locale în vederea
modernizării infrastructurii de acces şi a creşterii calităţii vieţii în toate aşezările rurale, ca
element de contracarare a fenomenelor migratorii. Pe de altă parte, sunt necesare acţiuni de
106