Planului de amenajare a teritoriului zonal Valea Hârtibaciului

Valea Hârtibaciului, prin localizarea sa într-o regiune de podiş, Podişul Hârtibaciului,
relevă un patrimoniu natural constituit din elemente morfologice, hidrografice, pedologice şi
biogeografice specifice. Între acestea se detaşează vastele suprafeţe de versanţi şi interfluvii
cu o fragmentare şi declivitate moderată, ceea ce le face pretabile utilizării antropice prin
activităţi agricole şi pastorale; solurile profunde, bine structurate, cu fertilitate superioară
mediei, ce pot asigura, în condiţii de agrotehnică modernă, producţii agricole însemnate; apele
de suprafaţă şi subterane (între care câteva surse de ape minerale) utilizate în alimentarea cu
apă şi pentru alte trebuinţe economice şi sociale; fondul forestier constituit din foioase (stejar,
fag) cu o productivitate ecologică ridicată; fauna terestră şi acvatică. De subliniat, funcţia de
ecotop preferat pentru numeroase specii ale avifaunei, sedentare sau migratoare, ceea ce a
motivat includerea unei mari suprafeţe a bazinului între siturile protejate ale programului
european Natura 2000. Anumite elemente morfologice cum ar fi Cheile Mihăileni, fronturile
abrupte ale cuestelor, peisajul mozaicat al interfluviilor, hidrografice (iazurile şi lacurile,
izvoarele minerale) sau biogeografice (peisajul de tip parc, fauna cinegetică şi piscicolă) îşi
asociază şi o valoare şi atractivitate turistică.
Între măsurile de optimizare a protecţiei şi valorificării patrimoniului natural
preconizăm:
protecţia reliefului împotriva eroziunii, torenţialităţii şi alunecărilor de teren prin
reducerea presiunii antropice, împăduriri şi aplicarea unor agrotehnici conforme cu
normele europene;
reducerea semnificativă a surselor de poluare a reţelei hidrografice Valea
Hârtibaciului în întregul ei, dar şi a acviferelor subterane din regiune;
extinderea, prin replantări, a fondului forestier şi exploatarea economic eficientă a
acestuia. Funcţia de protecţie a pădurii trebuie reconsiderată şi amplificată.
protecţia şi exploatarea controlată a faunei cinegetice şi piscicole;
afirmarea turismului rural ca mijloc de protecţie şi valorificare a trăsăturilor
naturale ale peisajului geografic;
intervenţia limitată şi controlată a activităţii antropice în arealele naturale
protejate;
formarea unor specialişti în vederea posibilităţii de a interveni, în mod organizat,
în planificarea peisagistică;
crearea unor trasee turistice ecologice în perimetrul arealelor protejate, prin luarea
în calcul a introducerii sau modernizării indicatoarelor de semnalizare (panouri de
informare, marcaje turistice, plăcuţe de atenţionare), prin creşterea vizibilităţii
obiectivelor turistice (direct, electronic sau printr-o fidelizare a turiştilor) sau prin
includerea acestora în listele agenţiilor de turism şi oferirea unor pachete turistice
în respectivele areale;
crearea unor campanii de responsabilizare a populaţiei, pentru evitarea unor efecte
dăunătoare habitatelor şi ecosistemelor existente (foc necontrolat, aruncarea
reziduurilor menajere „la voia întâmplării”, ruperea unor exemplare de plante
protejate, defrişarea, construcţia unor clădiri ce pun în pericol echilibrul mediului
natural etc.);
necesitatea implementării unor rapoarte de cercetare asupra ariilor protejate şi
realizarea, în consecinţă, a unor ghiduri de informare publică, distribuite gratuit
populaţiei.
2.1.2.2. Patrimoniul construit
4.2. Conservarea, protejarea şi promovarea patrimoniului construit din Valea
Hârtibaciului
29