Planului de amenajare a teritoriului zonal Valea Hârtibaciului

Direcţii de dezvoltare ale obiectivului strategic 1
1.1. Fortificarea statutului de sistem teritorial integrat al Văii Hârtibaciului
Valea Hârtibaciului este receptată, în plan ştiinţific, dar şi politic şi administrativ, ca o
entitate geografică specifică, diferită de celelalte regiuni ale ţării printr-o serie de trăsături
structurale şi funcţionale care-o individualizează pregnant. Important însă pentru toţi strategii
(actorii) amenajării şi dezvoltării teritoriului este dacă aceste însuşiri o transformă sau nu întro
regiune de program cu însuşiri sistemice capabilă de a susţine şi potenţa la maximum
vectorii procesului de dezvoltare economico-socială.
Aidoma oricărui sistem spaţial, Valea Hârtibaciului atestă existenţa proceselor de input,
out-put şi feed-back ce îi asigură funcţionarea şi autoreglarea. In-put-urile în sistem sunt
reprezentate, în primul rând, prin resursele regenerabile ale teritoriului propriu (masa vegetală
şi lemnoasă, fertilitatea solului, resursele de gaze naturale, apele minerale) la care se adaugă,
într-o pondere deloc neglijabilă, creativitatea resursei umane. În rândul intrărilor trebuie
incluse de asemenea, energia, bunurile, produsele, resursele financiare alohtone ce au ca ţintă
unitatea spaţială analizată.
Out-put-urile îmbracă forma unor produse specifice, viitoare (posibile) brand-uri
regionale, menite a le asigura competitivitatea pe piaţa articolelor similare. Avem în vedere,
în primul rând, produsele agricole şi ale prelucrării lemnului, ocupaţii de mare tradiţie în
Valea Hârtibaciului. Într-un stadiu incipient de afirmare este produsul turistic local, orientat
predilect spre turismul rural, pentru care regiunea prezintă cele mai optime condiţii de
promovare.
Feed-back-ul sistemic acţionează activ prin remodelări ale intrărilor în funcţie de
particularităţile ieşirilor. Astfel, metamorfoza profundă din ultimii ani a economicului şi
socialului, în sensul destructurării vechilor resorturi ale economiei şi apariţia timidă a unor noi
orientări, ghidează tot mai mult dezvoltarea înspre afirmarea turismului rural, în regiune
făcându-şi apariţia, cu o firească timiditate, primele pensiuni. Reorientarea coincide atât cu
creşterea cererii pentru o ofertă caracteristică acestei forme de turism, cât şi cu mutaţiile
înregistrate în celelalte domenii de activitate, în primul rând în industrie, ce constituia, în
perioada socialistă, ponderea decisivă a economiei locale.
Fortificarea acestui statut se poate realiza prin următoarele măsuri şi soluţii de
amenajare şi organizare teritorială:
• promovarea mai persistentă, la nivel judeţean şi naţional, a imaginii Văii
Hârtibaciului ca unitate teritorială cu particularităţi economice, sociale şi culturale
distincte, de mare viabilitate şi originalitate, distilate în timp istoric şi necesar a fi
conservate şi perpetuate. Una dintre soluţiile de real succes trebuie să fie
impunerea şi recunoaşterea sa ca teritoriu al melanjului etnic generator de
multiculturalism şi diversitate;
• articularea mai profundă a structurilor sistemului teritorial, în vederea creşterii
fiabilităţii, flexibilităţii şi rezilienţei sale la provocările fenomenului de dezvoltare
actuală. Principala direcţie trebuie să fie spre ieşirea regiunii din conul de umbră
indus de culoarele de dezvoltare învecinate prin multiplicarea şi diversificarea
căilor de transport ce o traversează, îndeosebi pe direcţia nord-sud. Traversarea de
către autostrada Transilvania a extremităţii estice a regiunii se va constitui într-un
vector de mare importanţă în acest sens, care va determina reorientări ale fluxurilor
de masă, energie şi interese înspre arealul respectiv;
19