Planului de amenajare a teritoriului zonal Valea Hârtibaciului

vedere al suprafeţelor cultivate, rolul covârşitor revine plantelor furajere (6385 ha), secondate
de cereale (4508 ha). Producţiile se înscriu aceluiaşi trend al cultivării suprafeţelor arabile,
respectiv primul loc este deţinut de porumb (38% din totalul producţiei agricole vegetale), cartofi
(22% din totalul producţiei agricole vegetale) şi legume (23% din totalul producţiei agricole
vegetale), ultimele specifice arealului periurban. Ba mai mult, certificarea ecologică obţinută de
o parte din producătorii agricoli (din Vurpăr, Roşia, Marpod) determină înregistrarea unei
importante producţii ecologice, o condiţie sine qua non în contextul dezvoltării teritoriale
durabile prin agricultură.
Pe de altă parte, valorificarea terenurilor agricole poate fi privită şi prin prisma
creşterii animalelor, unde se poate evidenţia o specializare pe creşterea ovinelor şi caprinelor
(76500 de capete în 2008). O consecinţă directă a tradiţionalismului pregnant, dar şi a
simţului acut de proprietate o reprezintă numărul ridicat de exploataţii agricole individuale,
accentul punându-se în viitor pe dezvoltarea microfermelor, sub varii forme de asociere.
k). Deşi are un singur centru urban funcţional la ora actuală, Valea Hârtibaciului se
impune printr-o afirmare a serviciilor, ramură ce poate devansa şi relansa economia acestui
sistem teritorial ce conservă încă, inclusiv în memoria colectivă, reminescenţe pronunţate ale
industrializării din perioada precedentă. Un alt element ce trebuie luat în calcul îl constituie
conştientizarea impactului pe care îl au asociaţiile intercomunitare. Vorbeşte de la sine
constituirea microasociaţiei regionale omonime regiunii analizate, unde sunt cuprinse
următoarele unităţi administrative: Agnita, Alţâna, Bârghiş, Brădeni, Bruiu, Chirpăr, Iacobeni,
Marpod, Merghindeal, Mihăileni, Nocrich, Roşia şi Vurpăr.
l). Reticent la împrumuturile culturale alohtone şi permisiv pe de altă parte unor
interferenţe etnografice învecinate (a se vedea doar proximitatea spaţială cu zone etnografice
prin excelenţă: zona Târnavelor, Ţara Făgăraşului, Ţara Bârsei, Ţara Amnaşului), Valea
Hârtibaciului şi hârtibăcenii îşi revendică un spaţiu mental de tip etnografic propriu. Cele
mai reprezentative repere etnografice luate în calcul sunt arhitectura tradiţională, portul
popular, meşteşugurile, obiceiurile (Sărbătoarea Lolelor din Agnita, Ziuitul de la Marpod,
Sărbătoarea vecinătăţilor de la Nocrich), bucătăria ţărănească, muzica sau dansul popular.
Mărturie a civilizaţiei strămoşeşti româneşti dar şi a populaţiilor colonizate stau şi cele
câteva muzee de pe raza administrativă a unor localităţi: Muzeul de istorie şi etnografie al
Văii Hârtibaciului (cu un accent mărit pe aspectele de istorie locală dar şi de etnografie),
Muzeul săsesc din Dealul Frumos (un cumul de obiecte ce vorbesc despre identitatea saşilor),
Colecţia muzeală de obiecte bisericeşti din Movile şi Colecţia etnografică de la Alţâna
(repere de aducere aminte a continuităţii şi trăiniciei comunităţilor locale).
Prin aceşti factori catalizatori, bazinul văii Hârtibaciului se distinge net de unităţile
teritoriale învecinate, o bună exploatare şi gestionare a acestor pârghii de susţinere fiind mai
mult decât binevenită.
4. Baza de susţinere a dezvoltării sistemului teritorial Valea
Hârtibaciului
În orice iniţiativă de preschimbare a realităţii, în condiţiile respectării zestrei locale şi
a perpetuării acesteia, se va lua în calcul o planificare riguroasă a teritoriului, prin rezolvarea
problemelor actuale şi viitoare, nerenunţând la trecut, ci valorificând cât mai bine cu putinţă
resursele locale viabile. De asemenea, în vederea unei bune gestionări a componentei de
susţinere, nu se va omite în niciun caz prezenţa interfluviilor sub formă de cuestă, cu
fenomene accentuate de torenţialitate şi alunecări de teren sau posibilitatea apariţiei unor
fenomene hidrice şi climatice extreme. Concentrarea ridicată a populaţiei rurale, valorile
13