Planului de amenajare a teritoriului zonal Valea Hârtibaciului

Volumul total de apă necesar pentru regiunea cercetată în varianta a doua a fost
evaluat la 5212 m 3 /an, iar pentru varianta a treia la 8186 m 3 /an. Faţă de necesarul de apă
calculat pentru populaţie creşterea este destul de însemnată (fig.1).
f). Necesarul de apă calculat la nivelul sistemelor propuse
Pentru cele trei variante menţionate, necesarul de apă a fost calculat la nivelul celor
trei sisteme zonale propuse (tabelul 5).
Tabelul 5. Variantele necesarului de apă corespunzător sistemelor zonale propuse
Variante ale necesarului de apă (m
Sistemul zonal
3 /an)
Varianta I Varianta II Varianta III
Populaţie Total Populaţie Total Populaţie Total
Cârţişoara – Agnita 1378 2059 2333 3014 4137 4818
Sibiu- Alţâna 831 1451 1406 2026 2491 3111
Copşa Mică- Mihăileni 64 127 109 172 194 257
Total 2274 3638 3848 5212 6822 8186
Indiferent de varianta aleasă, cea mai mare cantitate de apă este solicitată de sistemul
Cârţişoara – Agnita, reprezentând 57% din necesarul total de apă din întreaga regiune.
Volume mai reduse de apă sunt solicitate de sistemul Sibiu-Alţâna, reprezentând 40%
din necesarul total, iar un volum foarte redus este solicitat de sistemul Copşa Mică-Mihăileni.
Necesarul de apă pentru populaţie deţine ponderea din volumul total de apă solicitat în
cele trei sisteme, reprezentând între 62,5% din total în varianta I, respectiv 83,3% în varianta
a II-a.
Analizând situaţia la nivelul celor trei subsisteme rezultă în cadrul sistemului
Cârţişoara-Agnita sunt solicitate cele mai mari cantităţi de apă pentru populaţie, reprezentând
61% din total. În acest sistem se include oraşul Agnita cu cel mai mare necesar de apă.
Urmează ca pondere sistemul Sibiu-Alţâna cu 36%, iar la distanţă foarte mare sistemul Copşa
Mică – Mihăileni, cu 3% (fig. 3).
Din analiza necesarului de apă evaluat la nivelul comunelor din regiunea studiată se
remarcă că valorile procentuale cele mai mari (între 9% şi 21%) le deţin comunele Roşia,
Nocrih, Iacobeni, Vurpăr şi Bârghiş, după care urmează un alt grup de comune cu ponderi
între 5% şi 7% (Alţâna, Chirpăr, Brădeni şi Merghindeal). Cele mai mici ponderi, cuprinse
între 3% şi 5% , le deţin comunele Merghindeal şi Bruiu.
g). Disfuncţionalităţi în alimentarea cu apă
Analiza caracteristicilor cantitative şi calitative ale resurselor de apă autohtone, a
capacităţii actuale şi disponibilităţilor de apă potabilă de care dispun sursele limitrofe regiunii
studiate, precum şi a sistemelor actuale de alimentare pune în evidenţă existenţa unor
disfuncţionalităţi de ordin cantitativ, calitativ spaţial, economic, edilitar etc.
Prima disfuncţionalitate este de ordin cantitativ deoarece regiunea nu dispune de
cantităţi însemnate de resurse de apă. Astfel, potenţialul teoretic al resurselor de apă al
regiunii studiate a fost evaluat la 159,8 milioane m 3 /an, din care în jur de două treimi revin
apelor de suprafaţă, iar diferenţa de o treime revine celor subterane.
Intervin şi disfuncţionalităţi de ordin temporo-spaţial. Astfel, repartiţia resurselor de
apă nu este uniformă în timp şi spaţiu. Astfel, pârâurile transportă volume ridicate primăvara
(40 – 42 % din volumul anual) şi minime toamna (11-13,5 % ). În profil multianual există
variaţii foarte mari ale cantităţilor de apă transportate de pâraie. Spre exemplu, valorile
coeficientului de variaţie anual sunt foarte ridicate (0,5 – 0,6).
Debitele utilizabile sub aspect cantitativ se întâlnesc în apropiere de vărsarea
pârâurilor în colectorii principali situaţi la periferia sudică a regiunii studiate.
46