ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
este necesar de a ţine cont de faptul că dosirea cazurilor de infecţii crează condiţii favorabile
de dezvoltare a procesului epidemic în continuare, care, practic, rămâne necontrolabil şi, evident,
nedirijabil.
totodată, fenomenul de dosire şi neînregistrare a in nu contribuie la conştientizarea problemei,
la constatarea pagubei economice, sociale şi morale prejudiciate de in, care sunt de fapt enorme
(majorarea duratei şi gravităţii bolii, prelungirea timpului de spitalizare, frecvenţa înaltă a recidivelor şi
invalidităţii, necesitatea în tratament suplimentar deseori mult costisitor, creşterea ratei mortalităţii în
instituţiile curativ-profilactice, încărcarea activităţii medicale în detrementul calităţii, pierderi familiale,
ocupaţionale, psihosociale etc.).
complicaţiile postoperatorii septico-purulente conduc la prelungirea considerabilă a duratei de
spitalizare a bolnavilor de la 5,6 pînă la 35,4 zile, în funcţie de profilul staţionarului, în medie cu 14,07
zile (9, 10, 12, 13, 22, 24), şi, bineînţeles, la pagube economice enorme. În sua, de exemplu, aceste pagube
se evaluează la 5 mild $ pe an (27).
un calcul preventiv (12) a demonstrat că, paguba economică anuală în urma ispn numai în or.
chişinău constituie nu mai puţin de 16-23 mln lei, fără constatarea cazurilor letale, remunerarea
suplimentară a muncii personalului, precum şi fără scontarea morbidităţii prin in clasice. racordată la zi
această cifră este de cel puţin 3-4 ori mai mare.
Particularităţile epidemiologice
infecţiile nosocomiale ca fenomen, cât şi particularităţile epidemiologice ale acestui grup de infecţii
sunt determinate de mai mulţi factori obiectivi.
În primul rând este necesar de menţionat faptul că infecţiile nosocomiale prezintă o patologie
polinosologică, care include cât infecţii clasice (rujeola, difteria, tifosul exantematic, gripa, salmonelozele,
şighelozele, hepatitele virale, infecţia Hiv şi al.), atât şi un şir de infecţii inflamatorii septico-purulente.
odată cu dezvoltarea epidemiologiei şi formarea sistemului de supraveghere epidemiologică, inclusiv a
măsurilor antiepidemice obligatorii în instituţiile medicale, care prevăd reducerea la maxim a posibilităţilor
de pătrundere şi răspândire a infecţiilor, incidenţa prin infecţii clasice, inclusiv in, s-a redus considerabil.
din acest grup de infecţii o problemă deosebit de gravă pentru unităţile sanitare la ora actuală
prezintă hepatitele virale b şi c.
În structura infecţiilor nosocomiale înregistrate de exemplu în Federaţia rusă pe parcursul anilor
1997-2001 hepatita virală b constituie 3%, Hvc – 0,8%, iar salmonelozele – 2,7% (28).
În regiunea stavropol numai într-un singur an (1999) au făcut hepatită virală nosocomială 84 de
persoane, inclusiv 61 – Hvb şi 23 – Hvc. А.В. Русанович şi al. (2003) în scopul determinării rolului
intervenţiilor chirurgicale solide ca factor de risc în achiziţionarea virusului hepatitei virale b, c şi citomegaliei
în belorusia a constatat acest fenomen la 22,34±3,3% din pacienţii operaţi.
din infecţiile septico-purulente (isp) o problemă medicală de mare complexitate şi gravitate o
constituie septicemiile, în special la copilul nou-născut (4). În republica Moldova numai pe parcursul
unui an (2002) au fost înregistrate 214 cazuri de septicemie la nou-născuţi (1). conform datelor
Т.И. Фролочкина şi al. (2002) formele generalizate constituie 3,5% din totalul de infecţii septico-purulente
nosocomiale (ispn).
o trăsătură ce caracterizează isp este polimorfismul nosologic, etiologic şi clinic pronunţat. la ora
actuală se înregistrează circa 140-150 de manifestări clinice ale isp, care afectează practic toate sistemele
funcţionale ale organismului, cum ar fi infecţiile pielii şi ţesuturilor moi, oaselor şi articulaţiilor,
ginecologice, intraabdominale, sistemului urinar etc. (10).
totodată, infecţiile septico-purulente pot fi cauzate de o gamă largă de microorganisme. conform
datelor v. prisacari, v. sava (1999) numai pe parcursul unui an într-un singur spital, isp au fost provocate
de 27 specii de microorganisme, inclusiv grampozitive (62,3%), gramnegative (34,7%), altele (2,8%).
o particularitate etiologică exprimată la isp este, că în topul agenţilor cauzali un rol dominant îl au
microorganismele aşa-zise oportuniste, potenţial patogene, multe din ele aparţinând la saprofiţi, cum ar
fi s. epidermidis, s. saprophyticus, e. coli, microorganismele de genul pseudomonas, Klebsiella, entero-
10 ediţia i