ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
prevalenţa infecţiei cu vHb în populaţia generală variază considerabil în diferite teritorii şi evidenţiază
3 zone de endemicitate. aproape 45% din populaţia lumii locuieşte în regiuni cu endemicitate înaltă
prin Hvb (frecvenţa decelării marcherului superficial al vHb (agHbs) ajunge ori depăşeşte 8%, riscul de
infectare pe parcursul vieţii depăşeşte 60% şi există un risc major de contaminare în copilărie): africa
subsahariană, asia de sud-est, bazinul amazonian.
alte 43% locuiesc în regiuni cu endemicitate medie (frecvenţa decelării ag Hbs variază în jur de
2-7%, riscul de infectare pe parcursul vieţii este de 20-60% pentru toate grupele de populaţie: orientul
Mijlociu, america de sud şi centrală, asia centrală, europa de sud-est.
restul populaţiei (12 %) locuieşte în teritorii cu endemicitate redusă (frecvenţa decelării ag Hbs
este sub 2%, iar riscul de infectare pe parcursul vieţii ajunge la 20%: america de nord, europa de nordvest,
australia, america de sud, canada.
republica Moldova, actualmente, poate fi calificată ca o zonă cu endemicitate înaltă, cu un nivel de
portaj cronic al agHbs de peste 8%.
din datele epidemiologice ale oMs se apreciază că la scară mondială, infecţia virală C afectează 3%
din populaţie. din punctul de vedere al repartiţiei geografice se individualizează 4 arii de prevalenţă: cu
prevalenţă foarte joasă – anglia, ţările scandinave; cu prevalenţă joasă (0,2-1%) – ţările din vestul europei,
america de nord, australia; cu prevalenţă intermediară (1,1-5%) – ţările din estul europei, bazinul
Mediteranian, asia, egiptul. În ţările din europa de vest se apreciază că aproximativ 5 milioane de oameni
au infecţia cronică cu virusul hepatic c. În sua se apreciază că aproximativ 3,5 milioane de persoane au
infecţie cronică cu virus hepatic c, înregistrându-se peste 150.000 cazuri noi anual.
virusul hepatic d are o răspândire geografică generală, cu predominanţă în unele zone geografice
unde poate fi endemic (bazinul Mării Mediterane, europa de est, probabil şi românia, teritoriile amazonului
şi în unele zone subtropicale ale africii).
rata de cronicizare a infecţiilor virale hepatice provocate de virusul b - 15-20%, virusul c - 85%.
Epidemiologia hepatitelor virale B, C, D în Republica Moldova
pentru prima dată ca formă nozologică de sinestătătoare, hepatita virală b (Hvb) în republica
noastră a început a fi înregistrată în anul 1966 la nivel de 34,3 cazuri la 100.000 populaţie.
În anii următori morbiditatea treptat creşte, atingând în 1974 nivelul maxim de 85,5 o / oooo . ulterior
incidenţa scade până la 47,9 o / oooo în anul 1979, după care urmează o altă fază de creştere a incidenţei,
până la 76,6 o / oooo în anul 1987. Începând cu anul 1988 urmează a doua fază de reducere a nivelului de
morbiditate, care continuă până în prezent, constituind în anul 2007 indicele de 6,67 o / oooo (fig.1).
Fig. 1. Dinamica morbidităţii prin hepatita virală B în Republica Moldova, anii 1981-2007
vaccinarea selectivă şi totală a nou născuţilor pe parcursul ultimilor 17 ani, precum şi implementarea
altor măsuri preventive nespecifice, în special efectuarea tuturor vaccinărilor cu seringi getabile, au
ediţia i
37