ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
din acest grup de patologii pneumonia este cea mai gravă şi mai frecvent întâlnită, fapt pentru care
este definită separat de celelalte infecţii ale tractului respirator inferior.
conform datelor centrului de control şi prevenire a sua durata internării în cazul pneumoniei
nosocomiale creşte cu 5,9 zile, iar cheltuielile suplimentare pentru tratamentul pacienţilor ocupă primul
loc în clasamentul cheltuielilor pentru tratamentul in, în legătură cu complexitatea tratamentului şi
preţurile înalte la preparatele antibacteriene (1).
tot, conform datelor sua, letalitatea în pneumoniile nosocomiale constituie 13-43%. În rusia rata
letalităţii prin pneumonii nosocomiale este şi mai înaltă (8). Самсыгина Г.А. şi al. (1999), au constatat, că
cauza deceselor la mai bine din jumătate din copiii internaţi în secţiile de reanimare şi terapie intensivă
sunt pneumoniile nosocomiale.
Etiologia pneumoniilor nosocomiale
pneumoniile nosocomiale mai frecvent sunt provocate de bacterii, în mare parte cu floră mixtă, şi
este în funcţie de profilul staţionarelor (secţiei) şi specificul microorganismelor ce contaminează mediul
staţionarului.
cele mai grave forme clinice şi cu dificultăţi în tratament sunt pneumoniile provocate de microorganismele
gramnegative (pseudomonas aeruginosa, enterobacter spp., Klebsiella pneumoniae, escherichia
coli, serraţia marcescens, acinetobacter spp. şi al.). conform datelor nnis aceste microorganisme
provoacă mai bine de 60% din totalul de pneumonii nosocomiale (1).
conform datelor (9), structura agenţilor cauzali ai pneumoniilor nosocomiale la copii în secţiile de
terapie intensivă este reprezentată de K. pneumoniae – 19%, stafilococi (epidermal şi aureus) – 19%, p.
aeruginosa – 15%, candida, enterobacter, acinetobacter – câte 8%, Flavobacter, e. coli – câte 4%. În mai
bine din jumătate de cazuri a fost constatată infecţia – mixtă.
la pacienţii ce au suferit anterior de boli ale aparatului respirator, pneumoniile nosocomiale mai
frecvent sunt provocate de streptococcus pneumoniae şi Hemophylus influenzae. pneumoniile stafilococice
mai frecvent se întâlnesc la pacienţii cu arsuri, precum şi la pacienţii cu infecţie chirurgicală de
plagă în secţiile de terapie intensivă.
În secţiile de terapie intensivă pneumoniile sunt provocate şi de fungi, în special de candida albicans.
pneumoniile cu legionella spp. şi aspergillus pot avea loc la pacienţii cu grad de imunitate foarte
scăzută.
pneumoniile nosocomiale virale mai frecvent sunt provocate de virusul respirator sinţitial şi virusul
gripal, şi se întâlnesc mai frecvent iarna.
Patogeneza pneumoniilor nosocomiale
Microorganismele menţionate mai sus se multiplică nu numai în căile respiratorii superioare
şi inferioare, dar şi în stomac, cavitatea bucală şi faringe şi sunt de natură cât endogenă, atât şi
exogenă.
agenţii cauzali nimiresc în căile respiratorii inferioare prin diferite modalităţi: respiraţie naturală
la inspirarea aerului contaminat, prin aspiraţia microorganismelor care colonizează cavitatea bucalo-faringiană
şi stomacul, inhalarea aerozolilor contaminaţi în timpul respiraţiei artificiale etc. este
posibilă şi răspândirea microorganismelor pe cale hematogenă din alte focare.
este stabilit faptul, că colonizarea cavităţii bucale şi faringiene cu microorganisme gramnegative
la pacienţii spitalizaţi este mult mai înaltă decât la persoanele sănătoase. colonizarea stomacului
cu microorganisme gramnegative este legată de diminuarea acidităţii, iar colonizarea retrogradă a
esofagului şi laringelui din stomac, cât şi râgâerea, sunt factori, care intensifică pătrunderea microorganismelor
gramnegative în plămâni şi conduc la pneumonie.
dezvoltarea pneumoniei în mare măsură depinde de starea pacientului.
ediţia i
59