ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

cnsp.md

ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE

a devenit antibioticul de elecţie în spitalele cu rezistenţă cunoscută la ß-lactamaze. rezistenţa antibiotică

a devenit extrem de răspandită şi în cazul bacililor gram-negativi. Folosirea de antibiotice la pacienţii

colonizaţi determină selectarea unor tulpini rezistente, care ar putea cauza infecţie semnificativă clinic.

un exemplu este colita cauzată de clostridium difficile la pacienţi la care flora normală a fost suprimată

cu antibiotice. la pacienţii imunocompromişi, fungii şi virusurile (în special citomegalvirus şi herpes

virus) sunt patogeni implicaţi în generarea infecţiilor nosocomiale. cele mai multe infecţii nosocomiale

sunt autohtone (derivate de la flora endogenă a pacienţilor), dar transmiterea de la un pacient la altul

se poate produce. infecţia încrucişată poate avea loc prin transmitere directă (prin contact sau pe cale

aerogenă) sau pe cale indirectă (persoană-obiect-persoană ori obiect-persoană). contactul indirect se

produce prin intermediul mâinilor personalului din spitale şi reprezintă, cea mai raspandită modalitate.

lanţul transmiterii poate fi întrerupt printr-o spălare adecvată a mâinilor.

principalele tipuri de infecţii nosocomiale sunt infecţiile respiratorii, infecţiile plăgilor şi infecţiile

tractului urinar. În acelaşi timp nu este exclusă ca infecţie nosocomială pediatrică şi boala diareică

acută (bda), care periodic induce izbucniri epidemice în secţiile de pediatrie, indiferent de profilul

staţionarului, fiind în acelaş timp într-o corelare directă cu respectarea sistemului de supraveghere

şi control al regimului antiepidemic de spital. totodată, intensitatea morbidităţii infecţioase prin bda

nosocomiale este dictată de cazurile sporadice de infecţie.

infecţiile bacteriene respiratorii survin la 0,5-5% din pacienţii internaţi. ca incidenţă, în cadrul

infecţiilor nosocomiale, infecţiile respiratorii se situează pe locul 3, dar, din cauza severităţii lor, mortalitatea

prin infecţii respiratorii depăşeşte mortalitatea prin alte infecţii. Factorii predispozanţi ai

infecţiilor respiratorii nosocomiale includ vârsta (foarte mică), igiena deficitară, boli de fond severe, durata

spitalizării, anestezia generală, intubaţie endotraheală, traheostomie, precum şi alterarea microflorei

normale a gazdei, durata aflării în staţionar, terapia cu antibiotice, diminuarea rezistenţei organismului

ca rezultat al întreruperii barierelor anatomice, tulburări circulatorii si metabolice - diabet zaharat

- insuficienţa renală si hemodializa - necroza tisulară sau rana - ischemie locală - insuficienţa cardiacă

congestivă, alterări specifice şi nespecifice ale raspunsului imun - terapie imunosupresoare, reducerea

functiei sistemului reticulo-endotelial, reducerea imunităţii umorale, reducerea imunităţii mediate celular,

reducerea funcţiei fagocitelor, sida, terapia inhalatorie, insuficienta cardiacă congestivă, terapia cu

antibiotice şi colonizarea tractului respirator cu bacili gram-negativi.

infecţiile bacteriene la nou nascuţi şi, în special, la prematuri reprezintă o problemă reală în secţiile

de neonatologie din toată lumea. astfel, în sua, 25% din prematurii cu greutate la nastere mai mică

de 1.500 de grame, prezintă în cursul internarii o infecţie bacteriană “de spital”. infecţiile de acest tip

reprezintă o reală provocare pentru medicul din secţia de nou-născuţi, din mai multe motive. În primul

rând, diagnosticul trebuie să se bazeze mai mult pe suspiciune decât pe semnele propriu-zise, deoarece

atunci când apar aceste semne, este foarte posibil ca infecţia să fi deşit stadiul în care să poată fi

tratată cu succes. În al doilea rând, diagnosticul etiologic se stabileşte cu dificultăţi, în 40% cazuri hemocultura

fiind negativă. Şi, cel mai important, infecţia bacteriană la nou-nascut pune mari probleme

din punctul de vedere al tratamentului. astfel, germenii “de spital” sunt, de obicei, rezistenţi la toate

antibioticele uzuale şi la cea mai mare parte a antibioticelor de rezervă, 25% din tulpinele de stafilococ

meticilino-rezistent fiind rezistente şi la vancomicina, transformând, ca urmare, tratamentul infecţiilor

cu aceşti germeni o misiune aproape imposibilă.

se recomandă antibioticoterapia ţintită, conform antibiogramei, schimbarea cateterelor venoase sau

arteriale în cazul testelor pozitive, monitorizarea de rutină a infecţiilor urinare, tratarea sinuzitelor prin

descongestionare, spray nazal, antibioterapie, drenaj.

infecţia bacteriană a nou-născutului prematur în spital poate fi prevenită în anumite limite. Metoda

ideală din punctul de vedere al eficienţei şi al costului scazut este spălarea pe mâini, dacă e posibil cu apa

sterilă înainte şi după examinarea fiecarui nou-nascut şi ştergerea cu prosoape de unica folosinţă.

infecţiile tractului urinar la copii sunt şi ele destul de raspandite infecţii nosocomiale, ocupând în

unele cazuri pînă la 40% din total, deşi, în termeni de costuri şi durata de internare, sunt mai puţin grave

decât pneumoniile sau septicemiile. aceste infecţii survin ca urmare a manipulării tractului urinar prin

executarea diverselor proceduri: dilatare uretrală, cistoscopie, nefroscopie, pielografie retrogradă şi, cel

ediţia i

1

More magazines by this user
Similar magazines