ghid de supraveghere şi control în infecţiile nosocomiale - CNSP

GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE
a devenit antibioticul de elecţie în spitalele cu rezistenţă cunoscută la ß-lactamaze. rezistenţa antibiotică
a devenit extrem de răspandită şi în cazul bacililor gram-negativi. Folosirea de antibiotice la pacienţii
colonizaţi determină selectarea unor tulpini rezistente, care ar putea cauza infecţie semnificativă clinic.
un exemplu este colita cauzată de clostridium difficile la pacienţi la care flora normală a fost suprimată
cu antibiotice. la pacienţii imunocompromişi, fungii şi virusurile (în special citomegalvirus şi herpes
virus) sunt patogeni implicaţi în generarea infecţiilor nosocomiale. cele mai multe infecţii nosocomiale
sunt autohtone (derivate de la flora endogenă a pacienţilor), dar transmiterea de la un pacient la altul
se poate produce. infecţia încrucişată poate avea loc prin transmitere directă (prin contact sau pe cale
aerogenă) sau pe cale indirectă (persoană-obiect-persoană ori obiect-persoană). contactul indirect se
produce prin intermediul mâinilor personalului din spitale şi reprezintă, cea mai raspandită modalitate.
lanţul transmiterii poate fi întrerupt printr-o spălare adecvată a mâinilor.
principalele tipuri de infecţii nosocomiale sunt infecţiile respiratorii, infecţiile plăgilor şi infecţiile
tractului urinar. În acelaşi timp nu este exclusă ca infecţie nosocomială pediatrică şi boala diareică
acută (bda), care periodic induce izbucniri epidemice în secţiile de pediatrie, indiferent de profilul
staţionarului, fiind în acelaş timp într-o corelare directă cu respectarea sistemului de supraveghere
şi control al regimului antiepidemic de spital. totodată, intensitatea morbidităţii infecţioase prin bda
nosocomiale este dictată de cazurile sporadice de infecţie.
infecţiile bacteriene respiratorii survin la 0,5-5% din pacienţii internaţi. ca incidenţă, în cadrul
infecţiilor nosocomiale, infecţiile respiratorii se situează pe locul 3, dar, din cauza severităţii lor, mortalitatea
prin infecţii respiratorii depăşeşte mortalitatea prin alte infecţii. Factorii predispozanţi ai
infecţiilor respiratorii nosocomiale includ vârsta (foarte mică), igiena deficitară, boli de fond severe, durata
spitalizării, anestezia generală, intubaţie endotraheală, traheostomie, precum şi alterarea microflorei
normale a gazdei, durata aflării în staţionar, terapia cu antibiotice, diminuarea rezistenţei organismului
ca rezultat al întreruperii barierelor anatomice, tulburări circulatorii si metabolice - diabet zaharat
- insuficienţa renală si hemodializa - necroza tisulară sau rana - ischemie locală - insuficienţa cardiacă
congestivă, alterări specifice şi nespecifice ale raspunsului imun - terapie imunosupresoare, reducerea
functiei sistemului reticulo-endotelial, reducerea imunităţii umorale, reducerea imunităţii mediate celular,
reducerea funcţiei fagocitelor, sida, terapia inhalatorie, insuficienta cardiacă congestivă, terapia cu
antibiotice şi colonizarea tractului respirator cu bacili gram-negativi.
infecţiile bacteriene la nou nascuţi şi, în special, la prematuri reprezintă o problemă reală în secţiile
de neonatologie din toată lumea. astfel, în sua, 25% din prematurii cu greutate la nastere mai mică
de 1.500 de grame, prezintă în cursul internarii o infecţie bacteriană “de spital”. infecţiile de acest tip
reprezintă o reală provocare pentru medicul din secţia de nou-născuţi, din mai multe motive. În primul
rând, diagnosticul trebuie să se bazeze mai mult pe suspiciune decât pe semnele propriu-zise, deoarece
atunci când apar aceste semne, este foarte posibil ca infecţia să fi depăşit stadiul în care să poată fi
tratată cu succes. În al doilea rând, diagnosticul etiologic se stabileşte cu dificultăţi, în 40% cazuri hemocultura
fiind negativă. Şi, cel mai important, infecţia bacteriană la nou-nascut pune mari probleme
din punctul de vedere al tratamentului. astfel, germenii “de spital” sunt, de obicei, rezistenţi la toate
antibioticele uzuale şi la cea mai mare parte a antibioticelor de rezervă, 25% din tulpinele de stafilococ
meticilino-rezistent fiind rezistente şi la vancomicina, transformând, ca urmare, tratamentul infecţiilor
cu aceşti germeni o misiune aproape imposibilă.
se recomandă antibioticoterapia ţintită, conform antibiogramei, schimbarea cateterelor venoase sau
arteriale în cazul testelor pozitive, monitorizarea de rutină a infecţiilor urinare, tratarea sinuzitelor prin
descongestionare, spray nazal, antibioterapie, drenaj.
infecţia bacteriană a nou-născutului prematur în spital poate fi prevenită în anumite limite. Metoda
ideală din punctul de vedere al eficienţei şi al costului scazut este spălarea pe mâini, dacă e posibil cu apa
sterilă înainte şi după examinarea fiecarui nou-nascut şi ştergerea cu prosoape de unica folosinţă.
infecţiile tractului urinar la copii sunt şi ele destul de raspandite infecţii nosocomiale, ocupând în
unele cazuri pînă la 40% din total, deşi, în termeni de costuri şi durata de internare, sunt mai puţin grave
decât pneumoniile sau septicemiile. aceste infecţii survin ca urmare a manipulării tractului urinar prin
executarea diverselor proceduri: dilatare uretrală, cistoscopie, nefroscopie, pielografie retrogradă şi, cel
ediţia i
1