GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE - K. pneumoniae, 6,8% - s. faecalis, 4,5% - p. mirabilis, 3,8% - s. marcescens, 1,5% - acinetobacter spp., <strong>şi</strong> 13,1% alte microorganisme. un alt studiu (27) efectuat <strong>în</strong> staţionarele <strong>de</strong> traumatologie pe 138 pacienţi cu osteită posttraumatică, inclusiv 40% osteită nosocomială, a <strong>de</strong>monstrat elocvent polimorfizmul etiologic al infecţiei <strong>de</strong> plagă. din 131 tulpini izolate 36,64% aparţin la s. aureus, 20,68% - la s. epi<strong>de</strong>rmidis, 10,69% - la ps. aeruginosa, 8,40% - la e. coli, 7,63% - la p. mirabilis, 3,82% - la p. vulgaris, câte 3,05% la s. pyogenes <strong>şi</strong> citrobacter spp., câte 2,29% - la enterobacter spp. <strong>şi</strong> e. faecalis, 1,53% - la alte microorganisme. Şi <strong>în</strong> sua <strong>în</strong> <strong>infecţiile</strong> chirurgicale septico-purulente predomină stafilococii <strong>şi</strong> enterobacteriile. În conformitate cu datele sistemului nnis (3) (aa. 1990-1996; n=17671) mai frecvent <strong>de</strong> la pacienţii cu infecţie chirurgicală sunt izolate tulpini <strong>de</strong> s.aureus (20 %) <strong>şi</strong> <strong>de</strong> stafilococi coagulazonegativi (14 %), enterococcus spp. (12 %), e.coli (8 %), p. aeruginosa (8%), enterobacter spp. (7%), p. mirabilis (3%), K.pneumonie (3%), diver<strong>şi</strong> streptococi (3%), c. albicans (2%), alte microorganisme grampozitive aerobe (2%), bacteroi<strong>de</strong>s fragilis (2%). unele izbucniri prin infecţii <strong>nosocomiale</strong> au fost provocate chiar <strong>de</strong> microorganisme neobişnuite, cum ar fi rhizopus oryzae, clostridium perfringens, rhodococcus bronchialis, nocardia farcinica, legionella pneumophila, legionella dumoffii <strong>şi</strong> pseudomonas multivorans. aşadar, o particularitate a agenţilor cauzali ai infecţiilor septico-purulente <strong>nosocomiale</strong> este că majoritatea din ei aparţin la microorganismele aşa-zise oportuniste, condiţionat patogene, multe din ele aparţinând la saprofiţi. <strong>de</strong>oarece majoritatea din aceste specii aparţin la saprofiţi, microorganismele date se <strong>de</strong>osebesc <strong>şi</strong> prin rezistenţă <strong>în</strong>altă la mediul extern. totodată ele uşor achiziţionează rezistenţă faţă <strong>de</strong> antibioticele utilizate <strong>în</strong> condiţii <strong>de</strong> spital. anume rezistenţa <strong>în</strong>altă la mediul extern <strong>şi</strong> polirezistenţa la chimiopreparate conduce la formarea tulpinilor spitaliceşti, care circulă uşor <strong>în</strong> mediul spitalicesc, chiar <strong>şi</strong> sub presiunea chimioteropicelor <strong>şi</strong> <strong>de</strong>zinfectanţilor. În mod normal, majoritatea din aceste specii <strong>de</strong> microorganisme, saprofite fiind, nu provoacă îmbolnăvirea. totodată, <strong>în</strong> <strong>de</strong>osebite circumstanţe, <strong>în</strong> special <strong>în</strong> populaţia <strong>de</strong> pacienţi cu rezistenţă a organismului scăzută, ele pot <strong>de</strong>veni <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> agresive <strong>şi</strong> contagioase, punând <strong>în</strong> pericol viaţa bolnavilor. Patogeneza infecţiei chirurgicale infecţia (starea infecţioasă) este rezultatul interacţiunii <strong>în</strong>tre macroorganismul gazdă <strong>şi</strong> a microorganismului la pătrun<strong>de</strong>rea ultimului <strong>în</strong> macroorganism, <strong>şi</strong> este <strong>în</strong> funcţie directă <strong>de</strong> nivelul <strong>de</strong> contaminare a plăgii <strong>şi</strong> imunodificienţa organismului. conform cruse p.J. (1992) riscul <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a infecţiei postchirurgicale poate fi conceptualizat prin următoarea funcţie: 52 ediţia i Doza microbiană <strong>de</strong> contaminare Rezistenţa organismului pacientului = Riscul <strong>de</strong>zvoltării infecţiei chirurgicale aşadar, riscul <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare a infecţiei chirurgicale este direct proporţional cu doza microbiană <strong>de</strong> contaminare <strong>şi</strong> imunodificienţa organismului. experimental <strong>şi</strong> clinic s-a constatat, că pentru <strong>de</strong>zvoltarea procesului infecţios <strong>în</strong> plagă este necesar ca numărul total <strong>de</strong> microorganisme <strong>în</strong>tr-un gram <strong>de</strong> ţesut <strong>în</strong>trece 10 5 -10 6 celule microbiene. ca confirmare ţinem să prezentăm rezultatele unui studiu internaţional, efectuat sub egida oMs-lui <strong>în</strong> 42 instituţii sanitare din 14 ţări, care a constatat următorii indici ai infecţiilor postoperatorii: 13% - după operaţii curate, 16% - după operaţii condiţionat curate, 29% - după operaţii contaminate (11, 35). experimental, pe animale <strong>de</strong> laborator, s-a constatat că pragul dozei <strong>de</strong> contaminare pentru provocarea infecţiei chirurgicale este <strong>de</strong> 10 2 -10 5 celule bacteriene la un gram <strong>de</strong> ţesut (35), <strong>şi</strong> este <strong>în</strong> funcţie directă <strong>de</strong> imunodificienţa organismului. cercetările noastre, efectuate <strong>în</strong> laboratorul infecţii intraspitaliceşti (22), confirmă acest fenomen. un studiu imunologic efectuat pe pacienţi cu maladie ulceroasă a stomacului <strong>şi</strong> colecistită calculoasă, cu 1-2 zile <strong>în</strong>ainte <strong>de</strong> intervenţia chirurgicală, a constatat schimbări esenţiale <strong>în</strong> conţinutul imunoglobulinelor serului. diminuarea nivelului igM a fost <strong>în</strong>registrat la 58,5% - 64,0% din bolnavi; igG - la 39,6%-44,0% <strong>şi</strong>
GHID DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL ÎN INFECŢIILE NOSOCOMIALE iga - la 32,0% - 42,9% din pacienţi (p>0,05). numărul <strong>de</strong> fagocite active la aceşti bolnavi a fost <strong>de</strong> 2 ori mai scăzut, faţa <strong>de</strong> normă (58,5±3,0%) <strong>şi</strong> constituie 29,6±1,4%. totodată, printre bolnavii, la care mai apoi, <strong>în</strong> perioada postoperatorie, s-au observat complicaţii septico-purulente, au fost <strong>de</strong>pistate <strong>de</strong> 2 ori mai multe persoane (56,0%) cu conţinut scăzut <strong>de</strong> celule active <strong>în</strong> perioada preoperatorie, <strong>în</strong> comparaţie cu bolnavii fără complicaţii postoperatorii (27,9%) (p