sistemul de învăţămînt superior din republica moldova în contextul ...

SUMARÎn pofida eforturilor autorităţilor de a apropia sistemul universitar de standardele europene stabilteîn Procesul Bologna, se atestă devieri şi întîrzieri în implementarea reformelor. Reformeleau deseori un caracter imitativ, insistîndu-se pe formă şi mai puţin pe conţinut, un exemplu fiindadaptarea vechii structuri de 4-5 ani la noua structură de 3+2 ani. Astfel, se creează impresiagenerală că am adoptat sistemul, nu şi valorile acestuia.Pînă la acest moment, persistă o serie de neclarităţi legate de şcolile doctorale, alegerea disciplineloropţionale. Insăşi sistemul de credite funcționează cu deficienţe, iar studiile de masteratcapătă un caracter formal. În Republica Moldova întîrzie să fie creată Agenţia de asigurare acalităţii în învăţămîntul superior aşa cum prevede Procesul Bologna. Această Agenţie urmează săfie scutită de imixtiunea statului, fiind autonomă, pentru ca evaluările şi clasificările ei să devinăcredibile. Din această cauză, Hotărîrea Nr 1295 din 20.11.2008 a Guvernului urmează să fiesubstanţial modificată pentru a-i conferi Agenţiei un statut de autonomie.Toate aceste lacune sunt în mare parte legate de finanţarea deficitară. Or, statul nu reuşeşte săfacă faţă tuturor necesităţilor financiare ale universităților, dar nici nu creează premise pentruo autonomie financiară autentica. În aceste condiții, creşterea finanţării din partea statului aînsemnat pe alocuri limitarea autonomiei. Mai mult, alocarea banilor publici este efectuată într-omanieră inechitabilă şi discreţionară. Reglementarea procesului de admitere în universităţiprin intermediul planurilor unice de înmatriculare şi controlul cuantumului taxelor de studii auconstituit factori adiţionali în şubrezirea poziţiei şi independenţei financiare a universităţilor,majoritatea cărora au devenit foarte dependente de alocaţiile bugetare şi, implicit, vulnerabile lapotenţiala intruziune a politicului în afacerile interne.Deşi au fost realizate anumite progrese, Republica Moldova rămîne în urma statelor occidentaleîn ceea ce priveşte starea autonomiei universitare. Principalele probleme ale autonomiei universitareîn Republica Moldova rămîn a fi dependenţa excesivă a instituţiilor de factorul politic,ineficienţa procesului de finanţare a sistemului universitar şi imposibilitatea desfăşurării uneiactivităţi ştiinţifice serioase din cauza subordonării instituţiilor în faţa Academiei de Ştiinţe.Dintre modele prezentate de către Ministerul Educaţiei – status quo, autonomie parţială, autonomieextinsă – cea mai atractivă soluţie se prezintă a fi autonomia extinsă. Acest fapt poate fisusţinut în baza următorului considerent – statul va avea tendinţa să diminueze alocările bugetareoferite universităţilor; în aceste condiţii, cu titlu compensatoriu, universităţile ar avea dreptulsă dispună într-un mod cît mai liberalizat de mijloacele proprii şi, de asemenea, să stabileascănivelul taxei de şcolarizare.Cert este că o prioritate evidentă pentru sistemul universitar devine corelarea ofertei universitarecu cererea de locuri de muncă. Totuşi, universităţile nu pot fi responsabilizate pentru slaba inserţiea absolvenţilor în cîmpul muncii în condiţiile în care sistemul economic însuşi nu este înstare să-şi definească propriile priorităţi.10SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR DIN REPUBLICA MOLDOVAÎN CONTEXTUL PROCESULUI BOLOGNA: 2005-2011