sistemul de învăţămînt superior din republica moldova în contextul ...

• Constituirea de către student a traseului educaţional individual de studii şi pregătire esteun element important al Procesului Bologna. Din păcate, în mai multe universităţi au fostsemnalate cazuri în care studenţilor nu li se aducea la cunoştinţă despre posibilitatea dea alege disciplinele opţionale. Universităţile impun obiectele opţionale în dependenţă detitularii de cursuri de la catedre.• Sistemul de credite şi programele de masterat sunt alte două componente care funcţioneazăcu anumite deficienţe în sistemul universitar. În legătură cu sistemul de credite, existăprobleme ce ţin de recunoaşterea acestora. Studiile de master au, de regulă, un caracterformal şi, în foarte multe cazuri, nu reuşesc să corespundă criteriilor Procesului Bologna.• În Republica Moldova întîrzie să fie creată Agenţia de asigurare a calităţii în învăţămîntulsuperior aşa cum prevede Procesul Bologna. De altfel, această Agenţie ar urma să înlătureproblemele identificate mai sus.Finanţarea• Expansiunea învăţământului superior în termeni cantitativi nu a fost însoţită concomitentşi de un suport financiar proporţional din partea statului;• Lipsa unui suport financiar suficient din partea statului a fost compensată cu introducereastudiilor cu plată care a permis IÎS să supravieţuiască în condiţiile subfinanţării guvernamentaleşi să-şi gestioneze independent resursele financiare acumulate din taxele de studii(până în 2005);• Creşterea suportului financiar al statului în raport cu învăţământul superior, a fost însoţităde limitarea autonomiei financiare inclusiv prin controlul direct asupra gestionării resurselorfinanciare colectate din taxele de studii;• Reglementarea procesului de admitere în universităţi prin intermediul planurilor unicede înmatriculare şi controlul cuantumului taxelor de studii au constituit factori adiţionaliîn şubrezirea poziţiei şi independenţei financiare a universităţilor, majoritatea cărora audevenit foarte dependente de alocaţiile bugetare şi, implicit, vulnerabile la potenţiala intruziunea politicului în afacerile interne;• Limitarea autonomiei financiare din partea statului a fost, totuşi, însoţită de creştereavolumului alocaţiilor bugetare pentru universităţi drept efect compensatoriu conjugat cupresiunea exercitată de către IÎS pentru a-şi securiza poziţiile în condiţiile unui declin alfluxului de studenţi şi reducerii, în consecinţă, a resurselor financiare acumulate din taxelede studii;• Alocarea resurselor financiare către instituţii se efectuează în lipsa unei metodologii saucriteriilor de evaluare bazate pe analiza necesităţilor financiare, reieşind din specificul procesuluide instruire la diferite specialităţi;• Mecanismul de gestiune financiară este foarte centralizat şi rigid, plasând IÎS la periferia(nivelul inferior) al procesului decizional privind planificarea şi alocarea resurselor;• Alocarea banilor publici este efectuată într-o manieră inechitabilă, fapt confirmat prinexistenţa unor discrepanţe vizibile între instituţii în ceea ce priveşte evoluţia unor indicatorirelevanţi care reflectă nivelul finanţării (rata cumulativă de creştere a cheltuielilor,costurile de instruire comparative pe unitate de student);• Emergenţa şi accentuarea acestor inegalităţi în procesul de distribuire semnifică aplicareaunui tratament preferenţial unor instituţii şi discriminarea altora, generând suspiciuni înSISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR DIN REPUBLICA MOLDOVAÎN CONTEXTUL PROCESULUI BOLOGNA: 2005-201185