sistemul de învăţămînt superior din republica moldova în contextul ...

practic, mobilitatea internă este un fenomen inexistent. În urma interviurilor realizate, am puteaidentifica mai multe cauze care explică această situaţie.În primul rînd, este vorba de o cauză care ţine de tradiţia şi cultura învăţămîntului superior înRepublica Moldova. Potrivit unor opinii, în Republica Moldova nu există şcoli de gîndire saucurente diferite de cercetare în domeniul învăţămîntului. La facultăţile similare de la universităţidiferite se studiază aceleași principii sau sisteme de gîndire. De exemplu, planurile de învăţămîntde la facultatea de drept de la mai multe universităţi din Chişinău nu diferă practic deloc. Deasemenea, în aceeaşi ordine de idei, universităţile din Republica Moldova nu au tradiţii de sutede ani, fapt care ar stimula ideea de mobilitate internă. Suntem foarte omogeni şi, drept urmare,nu avem ce compara la diferite universităţi. Este o opinie strict birocratică prin care funcţionariiuniversităţilor autohtone încearcă să explice problema mobilităţii interne.În al doilea rînd, este vorba de faptul că în Republica Moldova există mai multe universităţicare sunt specializate pe anumite nişe. Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „NicolaeTestimiţanu” , Universitatea Agrară sau Universitatea Tehnică oferă cunoştinţe pentru anumitedomenii care nu pot fi oferite de alte universităţi. De altfel, dezvoltarea acestor sectoare este limitatădin cauza resurselor umane, tehnice şi financiare necesare pentru a presta studii de calitateîn aceste domenii.În al treilea rînd, mobilitate nu există din lipsa unor cereri din partea studenţilor de a studia oanumită perioadă de timp la o altă universitate. Potrivit oficialilor universităţilor, procesul nupoate fi pornit atîta timp cît nu există cererea la universităţi. Studenţii nu sunt bine informaţidespre avantajele mobilităţii sau nici nu manifestă interes faţă de o astfel de posibilitate de a studiaun semestru sau de a frecventa un curs la o altă universitate din Republica Moldova. Cu altecuvinte, studenţii nu manifestă un interes faţă de posibilitatea de a participa la vreun programde mobilitate internă. Evident, trebuie de menţionat că implicarea studenţilor în acest procesţine de instituţionalizarea acestuia. De asemenea, studenţii trebuie informaţi de existenţa unorastfel de posibilităţi de a studia o anumită perioadă sau de a frecventa un curs la alte universităţidin Republica Moldova.În al patrulea rînd, prestigiul universităţilor ar fi hotărîtor în privinţa mobilităţii studenţilor.Astfel, potrivit unor opinii, există o atitudine de superioritate a studenţilor de la facultăţileuniversităţilor de stat faţă de acelaşi profil al universităţilor particulare. Din această perspectivă,participarea la vreun program de mobilitate la o universitate particulară nu ar oferi greutate şiconţinut studenţilor universităţilor de stat.În sfîrşit, ultimul aspect ţine de faptul că nu există acorduri inter-universitare care ar stimulamobilitatea internă a studenţilor. Ministerul Educaţiei a recomandat de mai multe ori rectorilorsă semneze acorduri de colaborare cu privire la mobilitatea studenţilor în baza principiului reciprocităţii.Deocamdată, nu au fost înregistarte astfel de acorduri. Pe lîngă explicaţiile enumeratemai sus, mai multe persoane intervievate au indicat că ar exista şi problema potrivit căreia universităţilenu sunt interesate de astfel de acorduri din motive că nu doresc ca studenţii străini săcunoască de existenţa unor probleme interne ale IÎS.Aceeaşi situaţie este atestată şi în raport cu mobilitatea internă a cadrelor didactice. Chiar dacă oparte însemnată a corpului profesoral predau discipline la mai multe universităţi, programele de56SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR DIN REPUBLICA MOLDOVAÎN CONTEXTUL PROCESULUI BOLOGNA: 2005-2011