4750 - Oglinda literara

DE SERVICIU LA APLAUZEDe-o cultură şi de-o arătură – sau cum USR întoarce dosulfrancofoniei şi francofiliei…Într-o zi, într-un sfârşit de mai danubian,babele Rica, Trica şi cu Hârca s-au întâlnits-o pună de-o cultură. Deh, culturile deprimăvară-vară… Că, vorba aia românească,„cine ară, tot mai cară”, de-o maşinuţă,de-o vilişoară, de-un restaurant, de-undirectorat, de-o barcă şi, ca cea mai rea recoltă,de-un amor fără viagra, marathon sauego potent, la umbra amintirilor de tinereţă…Cam aşa se poate spune că s-au desfăşuratserile de poezie ale revistei Antares pe anul2009. „Marii” culturii de la Dunărea de Jos,după ce s-au „stuchit” ca mâţele ani de-a rândul,şi-au dat mânuţele în zile de criză şi aupus-o de o manifestare în „tridem”… Afişeleanunţau cu surle şi trâmbiţe, pe toate gardurile,programul deosebit de somptuos, cu oparticipare masivă europeană şi nu numai,cu personalităţi de prim rang ale vieţii literareromâneşti (pe care, iertată ne fie răutateaadevărului, cu extrem de firave excepţii, nule-am văzut…). Ca să nu mai spunem cămarile personalităţi n-au servit festinul culturalal tot atât de marii personalităţi a „poetuluişi omului de cultură” gălăţean CorneliuAntoniu… Din ce motive, poate că lesne deînţeles pentru unii, pentru noi rămâne maremister…Programul, deosebit de bine intenţionatdin punct de vedere calitativ, (mă refer,evident, nu la calitatea hârtiei, ci la ceea ce s-a imprimat pe ea), a fost, ca şi în mulţi alţi ani,un fiasco, dacă nu complet, măcar pe jumătate.Desigur, nu putem să nu admirăm şi sănu lăudăm intenţia organizatorilor, mai ales a„directorului” de festival, de a face cunoscut„proştilor” din provincie cum se mai scrie poezieprin cea Europă. Şi în acest scop s-au invitatmaeştri ai peniţei din toată lumea, dinîndepărtatul Mexic, din exoticul şi ermeticulEgipet, şi din adoptiva patrie a dizidentuluianticomunist Antoniu - Belgia. Totul foartebine şi frumos, elegant, dar publicul… Publicul,ca de obicei acelaşi: câţiva profesoraşide literatură, pensionari, în căutare de unşnaps şi câteva consideraţii de ordin literar şimai puţin critic şi evident, acoliţii, cei faţă decare ai obligaţii. Fiindcă scriitorii, cei ce seadună în jurul câte vreunui cenaclu, profesoriide limbi şi literaturi străine, elevii şi studenţiila litere n-au avut ce căuta în preajmaauguştilor poeţi, descinşi pe scrâncioburileinspiraţiei din lumea lor în fascinanta Românică…Şiacest lucru nu pentru că n-au vrut, cipentru că li s-a pus în vedere că programuleste „oficial” şi „neoficial”, adicătelea, acolounde se lasă cu schimburi de opinii, cu discuţiilibere, acolo unde se leagă firele amiciţieiartistice, acolo unde pana îşi găseştesursa inspiraţiei sau unde se pogoară dinvăzduhul creator muzele, acolo toţi doritoriide literatură, de poezie n-au avut ce căuta!Şi ce e mai grav, este că nici presa nu a avutacces, nici cea locală, nici cea naţională şi cuatât mai puţin cea internaţională. Cazul reprezentantuluipublicaţiilor de limbă francezăşi de actualitate românească şi cel al corespondentuluicultural pentru Diaspora este unexemplu că şi cultura le este confiscată românilor,la fel cum li se confiscă orice drept.Atâta vreme cât aceste manifestări se fac dinbanul public (şi este mai mult ca sigur că aşase întâmplă cu o revistă de cultură ce-şi tragefondurile de la bugetul judeţean, cel local şide la bugetul USR, pe lângă varii sponsori,doritori de a fi publicaţi şi de celebritate…),nu înţelegem de ce organizatorii pun pumnulîn piept (la propriu) participaţilor şi reprezentaţilorpresei libere, neaservite intereselorpersonale, scindând programele în „oficiale”şi „neoficiale”, confiscând astfel manifestărilelibere. Şi tot de neînţeles este faptul cumdoar o anumită parte a presei este poftită,când, vorba aia, presa este liberă în România.Martor am fost când corespondentul culturalal presei franceze a înlemnit înmomentul în care tovarăşul Corneliu Antoniui-a condiţionat participarea în calitate de ziaristprin acordarea unei şedinţe de „labă” şi aunei eventuale felaţii „penisului jucăuş” alDomniei Sale. Pesemne corespondentulRadio România Cultural aşa a procedat pentrua-şi face meseria… Altfel nu putem săpunem „invitaţia” Domniei Sale doar în bazafaptului că R. R. Cultural acoperă intereseleculturale ale unei întregi naţiuni... Ce nefacem cu sărmanii nevorbitori de limbă românăcare doresc totuşi, prin natura unor legăturide suflet cu România, să ştie ce seîntâmplă în perimetrul acesta de lume? Peaceştia R. R. Cultural nu-i atinge prin lungimeasa de undă. Cum să afle Europa hainăcu românaşii noştri, că aici se mai face şi „î -nal tă spiritualitate”, că nu suntem la fel cu ceice i-au invadat precum hoardele barbare?Sau poate că tocmai acest lucru trebuie să-lafle!? Că nu ne deosebim cu nimic de şatrelecare bat, violează, ucid, jefuiesc şi n-au niciun Dumnezeu! Iată, la acest lucru nu ne-amgândit tovarăşe preşedinte USR al filialeiGalaţi-Brăila. Sau poate că etnia DomnieiVoastre vă îndeamnă la astfel de deserviciila adresa poporului român…Ca să nu mai vorbim de faptul că înafară de „invitaţi” şi „agreaţi” nimeni dintreparticipanţi nu a avut dreptul să poarte o discuţiecu „oaspeţii” de pe alte meleaguri, pesemnepentru simplul fapt că erau capabili,le vorbeau limba şi cine ştie ce destăinuirile-ar fi putut face acestora cu privire la culturacu caracter închis, specifică unor vremide prea puţin timp stinse, ce din păcate încămai mocnesc… Orice încercare de intervievarea participanţilor străini s-a lovit de refuzulşi îndepărtarea obraznică a presei decătre tovarăşul director, de limitarea dreptuluila comunicare prin de-acum penalul gest destăvilire cu pumnul în piept a doritorilor dedialog.Şi mai de neînţeles este faptul că, deşiformat la şcoala francofonă a poeziei (celpuţin pe parcursul „exilului” sau belgian) şi,ca „om de cultură”, director şi „fondator” derevistă cultural-literară, la cea a relaţiilor culturaleeuropene pe filieră franceză, francofilăşi francofonă, tovarăşul director de festival şipreşedinte al USR Galaţi - Brăila, CorneliuAntoniu, a arătat încă o dată Apusului şi înspecial Franţei, precum în alte vremi Sadoveanullui Păstorel, care-i faţa omului nou ridicatdin mocirla umană de mâna rusului…Manifestările de poezie belgiană, atâtea câteau fost „oficial” prezentate plebei culturalenaţionale, internaţionale şi locale, au fost predominantde factură, limbă şi simţire flamandă.Ceilalţi invitaţi, majoritatea din spaţiulanglo-saxon de trăire literar-artistică, larându-le nu au avut dreptul să-şi decline păreri,sentimente participanţilor „pasivi” la manifestări,adică vulgului, atât cât a fostprezent, „cărnii de tun”. Probabil din acestmotiv, acela al invitării unor scriitori de facturăgermanofonă, presei franceze şi reprezentantuluicultural francez al asociaţieiwww.oglindaliterara.roRencontres Européennes - Europoésie li s-alimitat prezenţa şi participarea la manifestări…Să nu se ia de păr cu „invitaţii oficiali”că nu domină francofonia manifestările decultură ale periferiei Europei! Bă, Antoniule,vezi că preşedintele USR, tov-ul Manolescu,e fecior de profă de franceză, suge încă laţâţa francofoniei, acolo la Paris, unde e ambasadorulnostru la UNESCO! Măcar din respectpentru ăl de-ţi da bani, mă, să fi permisaccesul presei străine la manifestările pecare le-ai confiscat!Şi ne mai mirăm apoi că nu avem culturăfiindcă nu este public doritor pentru astfelde manifestări. Şi mai urlă apoi presa?!?!?că decade poporul din punct de vedere alculturii. Păi să nu ne mai minunăm de atâtaincultură la acest popor dacă lăsăm acest domeniupe mâna unui ţevar, a unui instalatorsau maistru de şantier, care după o viaţă denemuncă şi-a făurit o revistă, o preşedinţie laUSR (fie ea şi locală), o pensioară deloc deneglijat şi numeroase avantaje din „promovareatinerelor valori” prin propria-i editurăneacreditată! Fiindcă dacă azi ni se confiscădreptul de a participa activ sau pasiv la manifestăriculturale pe banii noştri, ai contribuabililorde rând, e de la sine înţeles că demâine ni se va interzice şi să respirăm următoareagură de aer, fiindcă ea „aparţine”unui neica-nimeni într-ale vieţii…Doreşti cultură? Poftim, treci la BabaRica, cu burta-i androrepauzată să te „pupe”,spală-i ciorapii, dansează-i pe măsuţă şi tecontorsionează, c-apoi îţi dă ea premii literarepentru compuneri de clasa a V-a şi teunge şi redactor şef pe la vreo publicaţie decultură. Mai vrei să şi publici? Treci pe laBaba Trica. Ea are o revistă. Mai faci niscaivacercetare prin instituţia pe care o conduce,ţi-o mai plăteşti cu o bere sau o sticlă de cevaalcooluri fine. Mai vrei să devii şi membruUSR? Te face Baba Hârca! Câteva miişoarede euroi, o carte publicată pe bani grei la propria-ieditură neacreditată (pe care, dacă lucrareape care o publici e bună, rişti să i-oacreditezi cu munca-ţi şi inteligenţa-ţi proprii),mai o „laba” cerută fără ruşine în public, maio satisfacţie voaioristă, mai niscaiva participărineplătite la revista-i de incultură şi om teface! Baba Hârca e tare versată. S-o „chisezi”în piuă cu „chisoiul” şi n-o nimereşti! Fiindcăcum altfel să-ţi explici că versuri deteapa: „Ce sar împrejurul fântânii din vis / Încare un demon trăieşte închis.” (săracă rimă,paupere imagini poetice, totală lipsă de valoareliterară…) sau „Pleca spre o parte demare / Cum vine primăvara / Şi cum vinetoamna”, au făcut din oligofrena-i gândire unetalon pentru scrisul românesc, o emblemăpentru o asociaţie de scriitori?!Dar să nu ne mai lamentăm atâta. Vinovaţide toate aceste măgării culturale nusuntem decât noi, cei ce dorim să participămla ele, cei care ne plătim taxele şi impozitelela timp şi desigur, cei care dau cu largheţebanul public unor măscărici într-ale scrisuluişi ale culturii pentru ca aceştia să-şi poateîmplini dorinţele personale din ce în ce mainesăţioase! Altfel, la un alt nivel de gândire,am putea spune că în acest an băbuţele culturnicede la Dunărea de Jos, Rica, Trica şicu Hârca, au cam luat-o pe arătură cu culturape care o „fac” (puteţi citi şi „fuck”, este cuadevărat sugestiv).î4763