4750 - Oglinda literara

Unii,când vor citi acest titlu,probabil vorgândi:„Ce poveste mai e şi asta?”sau„Ce povestear putea avea acest titlu ?”Eu sunt aici sărăspund :„Povestea mea.”Viaţa ne joacă atâtea feste...Dragostea lafel.Probabil,mai mult ca sigur,unii din noi,nune-am putea îndrăgosti de persoana potrivitădacă n-ar avea machiajul potrivit...De multe oriapreciem zâmbetul...Dar dacă persoana respectivă n-ar fi avutsuficienţi bani să-şi trateze dentiţia sau să-şicumpere pastă şi periuţă de dinţi !?!Să presupunem că ne-am îndrăgosti de opersoană mai mică decât noi iar singura şansăde a-i câştiga inima este să fie de aceeiaşi vârstăsau...chiar mai mare decât noi.Probabil am merge în viitor dacă amputea,pentru a avea vre-o şansă.Dar dacă timpulîn care am ajunge ar fi cu mult depăşit de cel intenţionatiar în loc de persoana dorită am găsi obătrânică cu ochii calzi,plini de speranţă.Amputea accepta să ne petrecem viaţa de o astfel depersoană?Şi dacă sentimentele lor ar fi suficientde puternice încât să încerce orice să fie cunoi...Ce ar fi în stare să facă?Probabil să-şi vândă sufletul...Acum stau şi privesc ochii calmi ai frumoaseimele iubite...Superba fată născută înaceeaşi zi,lună şi an ca şi mine.Zâmbetul şi dentiţiaperfectă,ochii de un albastru nemaiîntâlnit...Minunat!Doarîn visele mele puteam găsi ofăptură atât de minunată.Mă întreb,oare ce-am făcut să merit o astfelde apariţie divină.Nu pot să mă abţin şi-mitrec degetele prin părul ei mătăsos de un blondstrălucitor apoi îi sărut buzele catifelate.Mă priveşte şi-mi spune:—Inima mea e a ta.—Pentru tine trăiesc.îi răspund şi o îmbrăţiez.Miroase atât de de frumos !Pielea-i atâtde mătăsoasă mă îndeamnă s-o mângâi.Frunzelecopacilor cădeau peste noi binecuvântândunecu ploaia lor.—Hei porumbeilor !Ajutaţi-ne să aprindemfocul !—Imediat Cris !strig eu.Hai Lucia,că auvenit !—Ei sunt cei cu care vom merge?—În carne şi oase.Să ţi-i prezint...El esteCristi dar noi îi spunem Cris.Ea este Lili iar ceilalţidoi sunt Lucian alias Luc,fratele lui Cris şiiubitul Elisei,dar noi îi spunem Lis.Prieteni,salutaţi-ope Lucia,cea care mi-a luminat viaţa !Îndată cei patru şi cu mine am început săurlăm ca lupii ceea ce i-a stârnit râsul frumoaseimele.—Îmi pare bine să vă cunosc,spuse ea cuzâmbetul pe buze.Să văd dacă v-am reţinut...Tueşti Cris iar cea de lângă tine este Liliiubita ta.După părul tău care se apropie de umerişi după părul lung şi unghiile negre ale prieteneitale aş putea spune că vă placerocul.Luc !Dşi eşti fratele lui Cris,frezura ta cuţepi şi cercelul din sprânceana stângă îmi dă debănuit că îţi place break-dance-ul iar după corpultău şi muşchii tonifiaţi pot spune că şi dansezibine.Lis!Părul tău blond cu şuviţe albe şicercelul din sprânceana stângă pe care probabill-ai pus în aceeaşi zi cu Luc ca simbol al iubiriivoastre,mă face să cred că eşti partenera lui dedans iar amăndoi faceţi ravagii în discotecă...Poate că acolo v-aţi remarcat unul pe altul,iar aPROZA— Atunci de ceacum sunt de unverde spre căpriu?„Inima mea e a ta” — Aşa seschimbă ei la întuneric.A lăsat privireaîn jos apoi a începutdoua oară a fost cănd v-aţi făcut percing, Sau invers...să devinăagitată.—Oau,omule !Unde ai găsit-o ? E — Ce ai? o întreb.tare !exclamăIonel DogaruLuc.— Nimic. Îmi e—Fecioara luminii...continuă Cris. puţin frig.—Mai bine Păstrătoarea luminii...corectă O îmbrăţişez frecând-o cu palma pe spateLiscu intenţia de a o încălzi.—Prieteni !Lucia e de ajuns.spuse frumoasa—Hei,băieţi!Vedeţi casa aceea defăptură zâmbind încurcată şi roşind. acolo?întrebăImediat intervin eu :Luc. Este o legendă care spune că în ea a—Dar de mine ce poţi să-mi spui ? locuit un vânător cu soţia sa. Într-o noapte,peEa mă privi drăgăstoasă şi uitându-se la când ea îl aştepta să vină de la vânătoare,se parefruntea mea îmi aranja şuviţele de păr proaspăt că a fost atacată de un lup turbat. Norocul ei aumezite cu gel.fost că imediat a apărut bărbatul care l-a răpus—Sigur vrei să te fac de râs în faţa prietenilorcu un singur glonţ în cap. Soţia se pare că a fosttăi ?îmi spuse şi zâmbi făcând-o pe gro-puţin zgâriată la umăr de un colţ al lupului dar azava.ascuns asta bărbatului. Partea cea mai interesantă—Ha,ha am nimic de ascuns faţă de ei.este că,după trei zile, însărcinată fiind,a—Ok !Ochii tăi şi modul cum mă priveşti născut doi gemeni şi a murit la naştere. Copiiîmi spun că eşti o fire romantică şi protectoareerau frumoşi şi sănătoşi. Vânătorul i-a crescut;ca şi cum zeci de fantezii ţi-ar trece prin pe amândoi şi toate erau bune până când unulfaţa ochilor.Fruntea ta,puţin încruntată,îmi arată din cei doi s-a rătăcit prin pădure şi n-a mai fostcă eşti o persoană cu multe responsabilităţi dar găsit. Oamenii spun că a fost mâncat de animalecapabilă să înfrunte orice.Acum,când îţi ating sălbatice,însă cei mai bătrâni susţin că el însuşipieptul,pot să-ţi spun că inima îţi bate cu putere,arătându-mia devenit unul din lupi şi că şi-a omorât propriulcă poţi fi rănit uşor dar,eşti su-tată. Se spune că fratele lui îl vânează şi în ziuaficient de puternic încât să treci peste de azi.orice.Presupun că ţi-ai construit corpul în sala —Hai,Luc,termin-o!O vei speria pe sărmanade forţă tocmai pentru a induce în eroare persoanelefată. spuse Cris.care şi-ar putea da seama de aceste calităţi—Mai locuieşte cineva acolo?întrebăpe care mulţi,din păcate,le consideră Lucia nepăsătoare.slăbiciuni.În fond,nu e curajos cel care nu ştie —Sincer?Nu. Ceea ce v-am povestit estece-i frica,deoarece un om fără frică e un om fără doar o legendă pentru a speria turiştii. Se paresperanţă,iar unde nu e speranţă nu este mântuire. că a locuit acolo un vânător cu soţia lui dar auCurajos este cel care-şi învinge frica şi nu-i dă murit amândoi de bătrâneţe şi n-au avut urmaşi...şanse ca aceasta să-l controleze. Curajosul poateînvinge orice chiar şi proprii demoni sau chiar —...decât un pui de lup care a crescut şi i-moartea...Iartă-mă!M-am lăsat dusă de a mâncat devenind apoi jumătate om. completăval...spuse ea clătinând capul,lăsând privirea în Lis zâmbind.jos şi punându-şi mâna pe frunte. Era adorabilă! —Băieţi,terminaţi!spun eu.Eu am apucat-o de amândouă mâinile şi —Dacă nu mai locuieşte nimenicăutând cu privirea în ochii ei cutremuraţi,am acolo,precum mi-ai spus,Luc,de ce se vede lumină?întrebat-o:—De unde ştii atâtea?—Nu sunt sigur că e lumină din casă ci—Eu te cunosc dinainte ca tu să mă cunoştiluna plină ce se oglindeşte în fereastră.pe mine...îmi şoptise ea la ureche cu gla-—Ce-ar fi să mergem şi să verificăm? în-sul tremurând.trebă Lili.Se temea de ceva. Oare de ce?Să nu mă —E cineva împotrivă? întreb eu. Nu? Haipiardă?Nu se va întâmpla asta...Cum a spus şi să mergem.ea:putem învinge moartea.O îmbrăţişez şi-i sărut Am pornit la drum. Frunzele plângeauurechea stângă şoptindu-i că „va fi bine”apoi sub picioarele noastre iar glasul bufniţei parcăîmi sprijin barba nerasă de umărul ei.Cris îmi ne avertiza că ar fi o idee proastă...Dar cine arface semn că el şi ceilalţi se vor retrage lângă băga în seamă o biată bufniţă?Nu noi. Printrefoc să verifice corturile. Deja se făcuse seară iar copaci se iveau tot felul de umbre care se mişcauluna plină a încetat să se mai ascundă după nori. rapid. Nu le-am luat în seamă. Credeam că minteaDupă scurt timp,eu şi Lucia am apărut în faţa foculuiîmi joacă feste iar pentru foşnetul frunzelor.Doar trosnetul lemnelor aprinse mai spărgeaînvinuiam vântul. Deodată toate lanternele setăcerea.O bufniţă îşi anunţa şi ea prezenţa. sting şi se aude ţipătul speriat al tinerei LiliCând Luc a vrut să spună ceva,un urlet de lup apoi,un zgomot ca şi cum s-ar fi prăbuşit în frunziş.l-a întrerupt.—Bun venit în Clanul lupilor!îi spun —Sunt bine! spuse ea. M-am împiedicat.Luciei.Se ridică şi ne continuăm drumul. La—Lucia!strigă Cris.Ochii tăi nu sunt albaştri?scurt timp se aude acelaşi ţipăt şi acelaşi sunetde căzătură.—Ba da.(continuare în nr. viitor)www.oglindaliterara.ro 4845