4750 - Oglinda literara

ESEUInvizibilii lui SilverbergDouă moduride invizibilitatedescrieRobert Silverbergîn Să vezi omulinvizibil şiHawksbill Station.Primule de osimplitate maximăcare poateVioleta Ion să-ţi aducă zîmbetulpe buze : unsigiliu pe frunteprin care omul le arată tuturor că este consemnat,pedepsit pentru…indiferenţă sau alt păcatcapital iar tentativele de evitare a sancţiunii sînturmărite atent de roboţii de securitate.Faptul căun alt om nu are voie să i se adreseze osînditului,devine o povară de nesuportat.Omul invizibilpoate să facă aproape orice, ca de pildă săgolească o casă de bani sau să comande cevala restaurant fără să plătească.Orice ar face, celălalt,victima, nu-i va adresa o vorbă.Chiar şi uncerşetor, după ce mai întîi se apropiase fără săvadă semnul, îşi înghite cuvintele şi o rupe lafugă de frică să nu primească aceeaşi pedeapsă.Invizibilulavea “zilele cînd simţeamdoar dispreţ pentru imbecilii vizibili din jurul meuerau balansate de zile în care izolarea măapăsa la propriu.Puteam merge de-a lungulstrăzilor fără sfârşit, să trec pe sub arcadelestrălucitoare, să privesc în jos la autostrăzilebrăzdate de gloanţele lor colorate.Nici măcar uncerşetor n-ar fi urcat la mine.N-am ştiut-o pânăce m-am declarat invizibil, pentru că de-atuncipaşii m-au dus prin mahalale – unde lumina secoluluidevine tare subţiratică iar bătrânii gârboviţişi cu feţe supte cerşesc câţiva bănuţi…”.Pe celălalt invizibil al lui Silverberg îl găsimîn Cambrianul târziu, ca deţinut politic trimis dinanul 2014 pe cale temporală.Acolo, deşi pot stade vorbă cît poftesc între ei, deţinuţii sînt hărţuiţide ideea că în timpul pe care-l trăiesc “Viaţa peuscat nu a apărut încă.Totul este minunat desimplu, nu-i aşa ? Niciun zgomot.Nicio aglomerareurbană.Există ceva muşchi care creşte pepământ, dar nu prea mult.-Dar în mare? Dinozauri acvatici ?Barrett scutură din cap.-Timp de milioane de ani nu vor fi niciun felde vertebrate.Nu avem nici peşti încă, lasă reptileleîn pace în afacerea asta.Tot ce putem săoferim este ceea ce se târâie.Ceva crustacee,nişte tipi solizi care seamănă cu calmarii şi trilobiţii.Şaptesute de miliarde de specii de trilobiţidiferite.”Dar Barrett, personajul care însufleţeşteaceastă vale a umbrelor şi care va dori să rămînăpînă la sfîrşit aici, îşi foloseşte resurseleproprii aşa cum păianjenul îşi ţese pînza din el:“ Oprindu-se în vârful dealului, Barrett îşitrase sufletul.Bineînţeles că aerul străin nu maimirosea ciudat pentru el.Îşi umplu plămânii.Încăo dată ploaia încetă.Străbătând cenuşiul din jur,razele de soare făceau să sclipească stâncilegolaşe.Barrett îşi închise ochii un moment şi sesprijini în cârjă; văzu derulându-se, ca pe unecran interior, creaturi cu multe picioare, ieşinddin mare, covoarele de muşchi întinzându-se,4838plantele lipsite de flori înmulţindu-se şi răsfirându-şiramurile lor căţărătoare şi banalele pieide amfibii ciudate strălucind pe ţărmuri şi călduratropicală a epocii formării cărbunelui învăluindlumea asemeni unei mănuşi.”Nu toţi deţinuţii au capacitatea lui Barrettde a-şi apropia o lume străină şi golaşă.Izolareatemporală şi socială face din deţinuţii de peHawksbill Station nişte pacienţi care ar fi fostdemni de un spital de boli mintale din 2015 saudin 2025.Practic, îi înnebuneşte pe aceşti susţinătoriîncă ai vieţii.Dar totul vine, inclusiv doctorul…depe Frontul de Sus.În condiţiileschimbării regimului pe Frontul de Sus, un specialiste trimis pentru a evalua starea de sănătatea deţinuţilor şi pentru a-i pregăti pentrureîntoarcerea în lumea pe care fuseseră siliţi s-o părăsească.Doar Barrett vrea să rămînă.Pentruel contează acum, mai mult decît orice, să-şipăstreze lumea pe care a reinventat-o din clipăîn clipă.”-Mă ofer să rămân, spuse Barrett cuvoce puternică.Se uită la ei cu o căutăturăcruntă, ca să-i împiedice să obiecteze.Ştia cănu vor îndrăzni să obiecteze, ştia asta.În HawksbillStation el era regele. Şi dorea ca lucrurilesă rămână la fel.-Eu am să fiu acel voluntar, adăugă hotărât.Euvoi fi cel care rămâne.De pe culmea dealului îşi trecea în revistăregatul.”Aceste superbe povestiri sînt scrise deSilverberg la o distanţă de patru ani, 1962 şi1966, după cum scrie chiar el în prefeţele carele însoţesc: “ Începutul carierei mele de scriitora fost atât de incredibil de compresat, încît doisau trei ani am trecut prin faze care altor scriitorile-ar fi luat decade.Între 1955 şi 1959 am produssute de povestiri SF;s-ar putea umple revisteîntregi cu ce-am dat.Apoi m-am opritaproape de tot din a scrie SF. Ritmul însă arămas acelaşi, dar în alte domenii ale scrisului.În1959 am abandonat SF-ul dintr-o mulţimede motive, cele mai presante fiind cele de naturăfinanciară şi artistică.Multe dintre revistelede SF au clacat în acea perioadă de haos în industriaeditorială şi mulţi dintre editorii buni seretrăseseră.Revistele supravieţuitoare plăteau,în general, foarte prost, iar editorii lor-tot din dorinţade supravieţuire-aveau tendinţa să refuzeorice n-ar fi fost precis pe placul cititorilor lor.Pescurt, m-am trezit că mi se cerea să aplic o formulămecanică de produs de ficţiune, la preţulde unul sau doi cenţi pentru un cuvânt.”Parcă sună cunoscut, nu ?Editura Nemira a publicat acest valorosvolum de povestiri, intitulat Vatican, ultimul conclav.BarryN.Malzberg, aminteşte în prefaţă altedouă povestiri din această carte, Pasagerii şiDansul soarelui, două mici bijuterii care au strălucitîn mîinile mele în acest an.Tot de izolareeste vorba şi aici, dar, desigur, sub o altăformă.Ca şi Barrett, care-şi construia o lume alui ( sau o adapta pe ea la structura lui, cum vreţisă spuneţi ) eu m-am regăsit în Dansul Soareluişi am suferit alături de Pasageri, pentru căîmi erau foarte cunoscuţi.Dar nu sîntem singuriiadmiratori ai lui Silverberg, Isaac Asimov scria :Unde Silverberg merge azi, literatura sciencefiction va păşi mâine.www.oglindaliterara.roG.G. Constandache-Povestea AforismelorHoria Mocanu -presse-papiersLucian Filip -Provinciale,ed. ConstantCodruţ Radi-Punţiledinspre deşert-PoeziiAurelian Dănilă, IulianFilip - Răscrucea întâmplărilorpredestinate