4750 - Oglinda literara

REMEMBER„Populaţia evreiască din Târgu Ungheni a fost foarte ostilă,atacând chiar soldaţi care au făcut uz de armă".„Parte din tancurile sovietice - care în majoritate nu au respectatordinul de ocupare - au devansat trupele noastre în retragere,folosind tancurile ca mijloc de transport de arme pentruînarmarea populaţiei ucrainene. Aceştia, înarmaţi, s-au dedat la atacareaconvoaielor noastre, omorând şi jefuind soldaţi care treceauizolaţi. [...]"„în toate satele s-au arborat steaguri roşii, în special evreii".„Bandele evreo-comuniste din Chişinău au jefuit pe refugiaţii carenu aveau posibilitatea să se apere" 1 .„La Chişinău, o bandă de comunişti evrei a încercat să linşezepe studenţii teologi, care au scăpat datorită intervenţiei unui detaşamentde jandarmi ce a făcut uz de arme"„[...]. Avocatul Michael Flexor din Soroca, conducând bandelede evrei, a ocupat poliţia şi primăria, unde au făcut percheziţii. Totel a asasinat în faţa statuii Generalului Poetaş, pe avocatul Murafaşi pe Eustaţie Gabriel. La prefectura de judeţ, în asistenţa trupelorsovietice au luat cuvântul institutorul Gh. Lupaşcu, fost prefect, deputat.[...]. Asemenea Petre Sfeclă, preşedintele F.R.N. din Sorocaîmpreună cu institutorii Snop Alexandru şi CutubarIon au ieşit cu drapelul roşu în întâmpinareatrupelor roşii [...]. Impiegaţii de mişcaredin staţia Lipnic au primit trupele sovietice cudrapele roşii. [.. .] 2„în Cernăuţi, astfel de elemente au împuşcatpreotul bisericii catolice şi câţiva gardienide la penitenciar. [...] 3 .„La îndemnul trupelor sovietice, unii militariminoritari din cadrul armatei a 4-a şi a 3-aromâne, au dezertat cu armamentul şi muniţiadin dotare. Ulterior aceştia au fost organizaţiîn bande înarmate şi au acţionat împotrivafostelor unităţi". 4„La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi,având ca semn distinctiv steaua evreiască cu6 colţuri şi o panglică roşie". 54816Holocaust: Tinerii întreabă, Supravieţuitorii răspund(urmare din numărul anterior)EXPERIENŢA PROPRIEAm precizat că sunt din Herţa, aşa încât la vârsta de 12 ani şijumătate am trăit „pe viu" aceste evenimente. Localitatea făceaparte din fostul judeţ Dorohoi, fiind situată cam la 15 km sud de vecheagraniţă cu Austro-Ungaria, respectiv de Bucovina, iar populaţiaera alcătuită din români şi evrei.în dimineaţa zilei de 29 Iunie 1940, ne-am trezit cu blindatelesovietice pe strada principală a orăşelului, cu toate că Herţa nu afăcut niciodată parte din Bucovina. Toţi oamenii credeau că au greşitşi aşteptau să se retragă. La un moment dat s-a răspândit vesteacă locotenentul Boroş a fost ucis de un militar sovietic şi că,sărind să-1 apere pe comandantul său, a fost ucis şi un soldatromân, de origine evreu, pe nume Iancu Solomon. Trupurile neînsufleţiteale acestora au fost transportate, pentru a fi înmormântate,la Dorohoi.Precizez că alte incidente sau lupte n-au avut loc la Herţa. Trupelesovietice nu s-au retras şi ţinutul a rămas timp de un an subocupaţie sovietică. Au fost strânşi apoi oameni în faţa primăriei, pentrua asculta discursuri privind fericirea ce a dat peste noi. Nu au fostnici un fel de jafuri sau alte dezordini.Şi iată cum este relatat acest eveniment într-o comunicare ştiinţificădin anul 2000: „într-adevăr, la punctul Herţa judeţul Dorohoiau avut loc numeroase incidente cauzate de depăşirea liniei demarcaţionalede către trupele sovietice. Un locotenent şi un caporalromân au fost împuşcaţi de evreii din Tg Herţa, iar comandantulunităţii de cavalerie din oraş a dat ordin de tragere, înregistrândusemorţi şi răniţi de ambele părţi, inclusiv printre evrei". 1Afirmaţia că „evreii din Tg Herţa au împuşcat un locotenent şiun caporal român" (caporalul român fiind probabil Iancu Solomon)nu mai are nevoie de comentarii. Dacă s-ar fi înregistrat şi alţi morţi,dintre militari, numele lor ar fi fost menţionate în documente. Camartor ocular al acestor evenimente, confirm că în Tg Herţa nu's-auînregistrat, atunci, nici un fel de alte victime evreieşti.Dar inadvertenţe s-au mai strecurat şi în alte documente.www.oglindaliterara.ro• Vladimir Murafa, împuşcat la Soroca în faţa statuii generaluluiPoetaş, este regăsit viu şi nevătămat, fiind enumerat printre participanţiila un parastas oficiat la mănăstirea Antim îrt toamna lui1940. 1 Preotul catolic (Georg Goebel) este regăsit într-o monografieeditată de Asociaţia germanilor bucovineni, repatriaţi în toamna anului1940 în Reich, şi a decedat acolo, în 1955. 2Protopopul din Nisiporeni, Ion Drajinschi şi preotulj GheorgheFotescu din Tighina nu au fost ucişi de către evrei, fiind citaţi înpresă ca participanţi la diverse pomeniri şi ceremonii religioase laBucureşti, în toamna lui 1940.Referitor la steaua cu 6 colţuri pe brasardele roşii, este necesarsă precizăm adversitatea comuniştilor faţă de evreii sionişti (ceice doreau realizarea unui stat evreu) aşa încât e foarte probabilăconfuzia cu steaua cu 5 colţuri.Şi totuşi, persistă întrebarea: au participat evreii din Basarabiaşi Bucovina de Nord la acţiunile antiromâneşti în timpul retrageriidin vara anului 1940?Analiza ştiinţifică a datelor disponibile arată că, la aceste acţiuniau participat şi „unii evrei", alături de reprezentanţii altor etnii.Generalizarea este tendenţioasă, oricare ar fi populaţia la care s-arface referire.Care ar putea fi însă explicaţia pentru atitudinea- dacă nu ostilă, cel puţin neprietenoasă- faţă de autorităţile române a uneiimportante părţi a populaţiei din aceste provincii?Cu referire la acest subiect, iată un extrasdin scrisoarea lui Iuliu Maniu, adresată mareşaluluiAntonescu, pe 18 iulie 1941:„[...] Cele două provincii au fost inundatede funcţionari din regat, necunoscători ai oamenilorde acolo; aceştia s-au prefăcut în adevăraţisatrapi ai populaţiei şi au stârnitnumeroase nemulţumiri. Au fost, desigur, şi oamenide treabă între cei veniţi, dar cei răi aucompromis şi pe cei buni. Ei au fost aceia careau făcut ca denumirea de regăţeni să devinăodioasă şi timp de două decenii, provinciile, înbună parte, s-au înstrăinat, în loc să se închegesufleteşte complet cu ţara. [.. .]." 3Iar Alex Minai Stoenescu arată: dorinţa deobiectivitate mă obligă să precizez că, dintre cei „dispăruţi" (menţionaţiîn marile pierderi suferite la retragerea din 1940 - nn), au fostdescoperiţi în 1941, un mare număr de dezertori". 1Există oare vreo legătură între analiza lui Maniu şi constatărilelui Alex Minai Stoenescu? Eu cred că, da.în ce priveşte pe evrei, la situaţia generală s-au adăugat şi problemelecreate de antisemitismul legiferat, inaugurat de guvernareaGoga-Cuza (29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938) şicontinuată sub dictatura regală a lui Carol al Il-lea. Este şi motivulpentru care unii tineri evrei au căzut sub influenţa comunistă. Visulde a fi şi de a trăi ca oameni egali cu toţi ceilalţi, trâmbiţat de „internaţionalismulcomunist" a fost plătit scump de mulţi dintre ei. Parteaproastă este că a fost plătit şi de cea mai mare parte a evreilor,care nici măcar n-au avut parte de plăcerea de a visa.Prin planurile de evacuare din mai 1940, cu titlurile de cod „Mircea"şi „Tudor" - planuri secrete, dar cunoscute de toată lumea - leera interzisă evreilor posibilitatea de a se refugia din aceste teritorii.Ce trebuiau să facă evreii? Să aplaude că le era interzisă posibilitateade a alege? Oricum, aceasta explică de ce printre refugiaţiau fost atât de puţini evrei.Ecoul deosebit al acestor evenimente în rândul populaţiei româneştişi a armatei, inducerea ostilităţii şi chiar a urii faţă de întreagapopulaţie evreiască, au făcut uitate lipsa de pregătire şi deechipament a armatei, erorile clasei politice care au condus la situaţiadin vara anului 1940, demonstrând totodată cât de eficientăeste manipularea maselor.încercările de a prezenta chiar şi acum aceste „acţiuni" dreptacte de răzbunare, în condiţiile în care există dovezi clare că s-aacţionat conform ordinelor, pentru „purificare", pentru „curăţarea terenului",sunt încercări de a justifica crime de război comise de o armatăîmpotriva unei populaţii civile neînarmate.(continuare în nr. viitor)