Introducere în Linux Un ghid la îndemână - "Tille" Garrels

Accesul este controlat prin fișierele hosts.allow și hosts.deny. Fișierele următoare conțin
documentația suplimentară la care doriți eventual să apelați: /usr/share/doc/tcp_wrappers[-
/] și /usr/share/doc/tcp. Paginile man care tratează fișierele de control al accesului
bazat pe gazde oferă și exemple pe care le puteți studia.
10.5.4.4. Proxy
Serverele proxy pot îndeplini multe sarcini, nu toate având legătură cu securitatea. Dar faptul că
acestea sunt, în esență, intermediari, face ca ele să fie un nod în care să se implementeze politici de control
al accesului, de limitări ale conexiunilor directe prin intermediul unui firewall și să se configureze modul în
care rețeaua din spatele serverului proxy accesează Internetul.
De regulă în combinație cu un filtru de pachete, și câteodată doar prin ele însele, serverele proxy
asigură un nivel în plus de control. Mai multe informații găsiți în Firewall HOWTO sau pe saitul Squid.
10.5.4.5. Accesarea aplicațiilor individuale
Anumite servicii pot avea propriile metode de control al accesului. Exemple la îndemână sunt
Samba, X Window, Bind, Apache și CUPS. Verificați ce fișiere de configurare dictează comportamentul
fiecărui serviciu în parte.
10.5.4.6. Fișierele jurnal
Mai mult decât orice altceva, stilul UNIX prin care se consemnează tot felul de activități în anumite
tipuri de fișiere, ne confirmă că „se face ceva”. Fișierele jurnal ar trebui verificate regulat, manual sau
automat. Firewall-urile și alte mijloace de control al accesului tind să creeze fișiere jurnal mari, așa că vă
sfătuim să încercați determinarea jurnalizării doar a evenimentelor anormale.
10.5.5. Detectarea intruziunilor
Intrusion Detection System (Sistemul pentru detectarea intruziunilor) este proiectat să semnaleze
toate amenințările care au trecut prin firewall. Poate să surprindă o activitate de pătrundere în desfășurare
sau să detecteze o pătrundere reușită după realizarea acesteia. În acest din urmă caz este prea târziu să vă
gândiți la prevenirea pagubelor, dar, cel puțin, sunteți avertizat din vreme asupra problemei. Există două
tipuri IDS de bază: cele care protejează rețele și cele care protejează calculatoare individuale.
În cazul IDS-urilor care pun accentul pe gazde, sunt folosite utilități care monitorizează sistemul de
fișiere, în căutarea modificărilor apărute. Fișierele de sistem care au suferit schimbări care nu ar trebui să
apară sunt un indiciu că ceva nu este în ordine. Oricine ar pătrunde în sistem și ar obține acces la contul de
root va determina o modificare undeva în sistem. De obicei este primul lucru pe care l-ar face un intrus,
pentru a putea folosi apoi o poartă de intrare sau pentru a lansa un atac asupra altcuiva; în ambele cazuri se
aduc modificări sau adăugiri fișierelor de sistem. Anumite sisteme includ pachetul de monitorizare a
sistemului tripwire, a cărui documentație o găsiți pe saitul Tripwire Open Source Project.
Detectarea intruziunilor în rețea este realizată printr-un sistem care analizează traficul care trece
prin firewall (nu scannere de porturi, la care porturile reacționează). Snort este un exemplu de astfel de
progarm Open Source. Whitehats.com furnizează o bază de date deschisă Intrusion detection, arachNIDS.
10.5.6. Mai multe sfaturi
Iată câteva lucruri bine de ținut minte:
● Nu vă autentificați ca administrator dacă nu aveți treabă. Dezvoltatorii UNIX au născocit acum mai
bine de douăzeci de ani su pentru întărirea securității.
● Accesul direct ca root este întotdeauna periculos și permite erori umane, așa că folosiți comanda su-
sau autentificați-vă pe un cont separat de administrator când este nevoie. Mult mai bine din punct de
vedere al securității este folosirea comenzii sudo pentru executarea acelor comenzi care necesită
privilegii speciale, ceea ce vă oferă o perioadă limitată de acțiune ca administrator, după care se
168