Introducere în Linux Un ghid la îndemână - "Tille" Garrels

Dacă doriţi să opriţi un proces deoarece este îngheţat sau pentru că solicită prea mult resursele I/O
sau alte resurse ale sistemului, folosiţi comanda kill. Dacă aveţi posibilitatea, încercaţi să opriţi procesul întrun
mod mai puţin brutal, trimiţând semnalul SIGTERM. Acesta este o instrucţiune care cere oprirea în
concordanţă cu procedurile descrise în codul programului:
În exemplul de mai sus, utilizatorul joe a oprit Mozilla deoarece răspundea greu la comenzi.
De anumite procese scăpaţi mai greu. Dacă aveţi răbdare, le puteţi trimite semnalul SIGINT pentru
a le opri. Dacă nici acesta nu reuşeşte, folosiţi cel mai puternic semnal, SIGKILL. În exemplul de mai jos, joe
opreşte Mozilla deoarece îngheţase:
În astfel de cazuri, aţi putea să verificaţi dacă procesul este cu adevărat oprit, folosind filtrarea
grep asupra PID. Dacă este returnat doar procesul grep, puteţi fi siguri că aţi reuşit oprirea procesului.
Printre procesele care sunt greu de oprit se numără şi consola. Este un lucru bun: dacă ar fi uşor
de terminat, aţi fi pierdut consola de fiecare dată când aţi fi apăsat accidental Ctrl-C în linia de comandă,
întrucât combinaţia de taste menţionată trimite semnalul SIGINT.
UNIX-ul fără conexiuni (pipes) este de neconceput
Folosirea conexiunilor (|) în aşa fel încât ieşirea unei comenzi să devină intrare pentru altă
comandă este explicată în capitolul următor, Capitolul 5.
În mediul grafic, programul xkill este foarte uşor de folosit. Introduceţi numele comenzii, apăsaţi Enter şi
alegeţi fereastra aplicaţiei pe care doriţi să o opriţi. Este o abordare periculoasă, deoarece comanda trimite
implicit semnalul SIGKILL, aşa că folosiţi-o numai în cazurile în care aplicaţiile nu mai răspund.
4.4. Programarea proceselor
4.4.1. Folosiţi acel timp disponibil!
Un sistem Linux poate suferi din multe cauze, dar suferă, de regulă, doar pe parcursul programului
de lucru. Fie că se află într-un mediu de birouri, ori camera serverelor sau acasă, cele mai multe sisteme
Linux sunt în aşteptare dimineaţa, seara, noaptea şi la sfârşitul săptămânii. Folosirea acestui timp disponibil
se dovedeşte a fi mult mai ieftin decât cumpărarea unor echipamente de care aveţi neapărată nevoie dacă
doriţi ca toate lucrurile să fie făcute în acelaşi timp.
Se disting trei tipuri de execuţie întârziată:
● Sarcină pusă în aşteptare pentru puţin timp şi apoi relansată în execuţie, prin comanda sleep.
Timpul de execuţie depinde de timpul sistemului în momentul introducerii.
● Rularea unei comenzi la un moment de timp specificat, folosind comanda at. Executarea sarcinii
depinde de timpul sistemului, nu de cel al introducerii.
● Rularea unei comenzi regulat, lunar, săptămânal sau din oră în oră, prin folosirea comenzii cron.
Secţiunea următoare va discuta fiecare posibilitate.
84