Introducere în Linux Un ghid la îndemână - "Tille" Garrels

sistemului. Dacă este şi cazul distribuţiei alese de dumneavoastră, veţi găsi o partiţie /boot, care conţine
kernelul şi fişierele de date care îl acompaniază.
Restul discului fix este împărţit în partiţii de date, deşi este posibil ca toate informaţiile care nu sunt
deosebit de importante pentru funcţionarea sistemului, să se găsească pe o singură partiţie, cum ar fi în
cazul unei instalări standard pentru staţii de lucru. Atunci când astfel de informaţii sunt împărţite pe mai multe
partiţii, puteţi găsi următorul tipar:
● o partiţie pentru programele utilizatorului (/usr)
● o partiţie folosită pentru datele care aparţin utilizatorului (/home)
● o partiţie pentru stocarea datelor temporare, precum fişierele de tipărit sau mail-urile (/var)
● o partiţie pentru programele dezvoltate de terţe părţi sau alte surse (/opt)
Odată ce aţi făcut partiţiile, mai puteţi doar adăuga altele. Schimbarea capacităţii sau tipului
partiţiilor existente este posibilă dar nu vă sfătuim să faceţi acest lucru.
Împărţirea discului fix în partiţii este făcută de administratorul de sistem. Pe sistemele mai mari, el
sau ea va expanda o partiţie pe mai multe discuri fixe, folosind programe adecvate. Cele mai multe distribuţii
permit setări prestabilite, optimizate pentru staţii de lucru (utilizatori de nivel mediu) sau servere cu scop
general, acceptând, în acelaşi timp, şi partiţionarea manuală. Pe parcursul procesului de instalare puteţi
defini propriul tipar de partiţionare, folosind fie unealta specifică distribuţiei alese, care este prezentată în
interfaţă grafică, fie fdisk, o unealtă bazată pe modul text, cu care puteţi face partiţii şi alege tipul acestora.
O instalare ca staţie de lucru standard este destinată folosirii, în principal, de către una şi aceeaşi
persoană. Programele selectate pentru instalare reflectă acest lucru şi greul apasă asupra pachetelor
utilizate în mod curent, precum teme atrăgătoare pentru spaţiul de lucru, unelte pentru dezvoltare, programe
pentru clientul de poştă electronică, programe multimedia, internet şi alte servicii. Totul este pus laolaltă pe o
partiţie mare, spaţiul alocat pentru swap este setat la o mărime de două ori mai mare decât memoria fizică şi
iată că staţia ta de lucru este gata, asigurând cel mai mare spaţiu disponibil pe discul fix pentru folosinţa
personală, dar cu dezavantajul posibilelor pierderi de date în cazul situaţiilor care ridică probleme.
Pe servere, datele sistemului sunt ţinute separat de datele utilizatorilor. Programele care oferă
servicii sunt ţinute separat de datele necesare acestor servicii. Partiţionarea este făcută diferit pe astfel de
sisteme:
● o partiţie care conţine toate datele necesare pentru pornirea sistemului
● o partiţie care conţine fişierele de configurare şi programele serverului
● una sau mai multe partiţii care conţin date stocate în server, precum tabele din bazele de
date, mail-urile utilizatorilor, arhiva ftp, etc
● o partiţie care conţine programele şi aplicaţiile utilizatorului
● una sau mai multe partiţii care conţin fişiere specifice utilizatorilor (directoarele personale)
● una sau mai multe partiţii swap (memoria virtuală)
Serverele au mai multă memorie fizică şi, deci, mai mult spaţiu alocat pentru swap. Anumite
procese asigurate de server, cum ar fi bazele de date, pot solicita mai mult swap decât de obicei; citiţi
documentaţia specifică pentru informaţii detaliate. Pentru a mări performanţele, swap-ul este divizat în mai
multe partiţii.
3.1.2.3. Punctele de montare
Toate partiţiile sunt ataşate la sistem prin punctele de montare. Punctul de montare defineşte locul
unui set anume de date în sistemul de fişiere. De regulă, partiţiile sunt conectate prin partiţia root. În această
partiţie, care este indicată prin caracterul ( / ), sunt create nişte directoare. Aceste directoare goale vor fi
punctul de start al partiţiilor care vor fi ataşate la ele. De exemplu: se dă o partiţie care are următoarele
directoare:
Dorim să ataşăm această partiţie în sistemul de fişiere într-un director numit /opt/media. Pentru
a face acest lucru, administratorul de sistem trebuie să se asigure că directorul /opt/media există în
sistem. Este de preferat ca acest director să fie şi gol. Despre cum se face acest lucru vom vorbi tot în acest
33