Introducere în Linux Un ghid la îndemână - "Tille" Garrels

care puteţi configura ca implicit acest comportament.
3.3.3. Căutarea fişierelor
3.3.3.1. Utilizarea facilităţilor consolei
Din exemplul în care am tratat mutarea fişierelor aţi observat cum consola poate lucra cu mai multe
fişiere în acelaşi timp. În acel exemplu consola ştie ce i se cere prin caracterele cuprinse între parantezele
drepte „ [ ” şi „ ] ”. Consola poate substitui serii de numere şi caractere, majuscule ori nu. Poate substitui
oricât de multe caractere doriţi cu un astersic şi un singur caracter cu un semn de întrebare.
Toate substituirile pot fi folosite simultan; consola are o logică imbatabilă în această privinţă.
Consola Bash, de exemplu, nu are nici o problemă în a trata expresii precum ls dirname/*/*/*[2-3].
În alte console asteriscul este folosit pentru a uşura munca utilizatorilor, prin reducerea numărului
de caractere care trebuie tastate: astfel puteţi introduce cd dir* în loc de cd directory. În consola
Bash nu este necesar să facem acest lucru, deoarece această unealtă GNU are o facilitate numită
autocompletarea numelui fişierelor. Concret, dacă tastaţi doar primele caractere ale comenzii (oriunde vă
aflaţi în structura de fişiere) sau ale unui fişier (care aparţine directorului curent) şi dacă nu este posibilă nici
o confuzie, consola va găsi ceea ce dumneavoastră doriţi. De exemplu, dacă vă poziţionaţi într-un director
care conţine multe fişiere, puteţi verifica dacă există fişiere care încep cu litera A prin comanda ls A urmată
de apăsarea tastei Tab de două ori în loc de apăsarea tastei Enter. Dacă există doar un singur fişier al cărui
nume începe cu „A”, acest fişier vă fi prezentat imediat ca argument al comenzii ls (sau al oricărei comenzi).
3.3.3.2. Which
O cale foarte simplă prin care putem căuta fişiere este comanda which, prin care putem căuta în
directoarele listate în variabila PATH a utilizatorului respectiv după fişierul dorit. Trebuie să ştim că, deoarece
variabila listează numai traseele directoarelor care conţin fişiere executabile, which nu ne spune nimic
despre fişierele obişnuite. Comanda which este folositoare atunci când vă confruntaţi cu probleme de genul
„command not found” - comandă lipsă, de negăsit. În exemplul de mai jos, utilizatoarea tina nu poate folosi
programul acroread, în timp ce colegul ei nu are nici o problemă pe acelaşi sistem. Chestiunea este similară
cu cea explicată în cazul variabilei PATH, într-o secţiune precedentă: colegul Tinei îi spune acesteia că
programul există în /opt/acroread/bin, dar directorul nu este listat în variabila ei PATH:
Problema poate fi rezolvată prin tastarea comenzii ca traseu complet sau prin re-exportarea
conţinutului variabilei PATH:
Folosiţi comanda which şi pentru a verifica dacă o comandă este un alias al altei comenzi:
În cazul în care comanda nu este executată de sistemul dumneavoastră, folosiţi comanda alias:
3.3.3.3. Find şi locate (Găseşte şi localizează)
Acestea sunt uneltele cele mai bune, care pot fi folosite şi în căutarea fişierelor care nu sunt listate
în traseele conţinute de variabila PATH. find, aşa cum este cunoscută din UNIX, este o unealtă foarte
50