Introducere în Linux Un ghid la îndemână - "Tille" Garrels

normal dacă nu aţi schimbat conştient însuşirile /var/tmp (ca root, deoarece un utilizator obişnuit nu o
poate face).
Orice aţi face, încercaţi să vă limitaţi la privilegiile asociate unui utilizator obişnuit – nu salvaţi fişiere
direct în secţiunea de root ( / ) a sistemului de fişiere, nu le puneţi în directorul /usr sau în subdirectoarele
acestuia ori în alt loc dedicat. Astfel vă este limitat accesul doar la fişierele sigure, care nu implică modificări
majore în sistem.
Unul dintre principalele sisteme de securitate dintr-un sistem UNIX, implementat, de asemenea, pe
toate maşinile Linux, este facilitatea de păstrare a fişierelor jurnal, care înregistrează toate acţiunile
utilizatorilor, procesele, evenimentele din sistem, etc. Fişierul de configurare al aşa-numitului syslogdaemon
determină unde şi pentru cât timp vor fi păstrate informaţiile din fişierele jurnal. Locul implicit pentru fişierele
jurnal este /var/log, şi conţine jurnalele de acces, jurnalele serviciilor, mesajele de sistem, ş.a..
În directorul /var sunt şi datele serverelor, care sunt ţinute aici pentru a fi separate de datele
sensibile, precum programele în sine şi fişierele de configurare. Un exemplu tipic sistemelor Linux este
directorul /var/www, care conţine paginile HTML, scripturile şi imaginile pe care le oferă serverul. Vă
sfătuim ca şi sistemul de fişiere FTP care se află pe un server FTP (datele care pot fi descărcate de un
client aflat la distanţă) să fie păstrate într-un subdirector al lui /var. Pentru că aceste date sunt accesibile
publicului şi schimbate adesea de utilizatori necunoscuţi, este mai sigur să le păstraţi aici, departe de
partiţiile şi directoarele care conţin date sensibile.
În cazul celor mai multe instalări ca staţii de lucru, /var/spool va conţine cel puţin un director
at şi altul cron, în care vom găsi sarcinile programate. Pe staţiile de lucru pe care sunt instalate
programele pentru birou, acest director conţine şi lpd, care păstrează informaţii despre lucrările care
aşteaptă tipărirea, fişierele de configurare ale imprimantei, cât şi fişierele jurnal ale acesteia.
Pe sistemele folosite ca servere vom găsi, în general, directorul /var/spool/mail, care
conţine mailurile primite de utilizatorii locali, stocate în fişiere separate pentru fiecare utilizator, aşa numita
„căsuţă” a utilizatorului (user`s „inbox”). Un director înrudit este mqueue, coada de aşteptare pentru
mesajele de poştă electronică netrimise încă. Aceste părţi ale sistemului pot fi foarte solicitate în cazul
serverelor de mail care au foarte mulţi utilizatori. Serverele de ştiri folosesc şi ele directorul /var/spool
din cauza cantităţilor enorme de mesaje pe care le procesează.
Directorul /var/lib/rpm este specific distribuţiilor bazate pe RPM (Administratorul de pachete
din RedHat); este locul în care sunt stocate informaţiile despre pachetele RedHat. Alţi administratori de
pachete păstrează datele specifice tot în acest director /var.
3.3. Manipularea fişierelor
3.3.1. Consultarea proprietăţilor fişierelor
3.3.1.1. Mai multe lucruri despre comanda ls
În afară de numele unui fişier, ls vă poate oferi mult mai multe informaţii, cum ar fi tipul fişierului,
despre care am vorbit deja. Vă poate arăta, de asemenea, permisiunile asociate unui fişier, mărimea
fişierului, numărul de nod (inode), data şi ora la care a fost făcut, deţinători şi numărul de legături către acel
fişier. Dacă asociem comenzii ls opţiunea -a, sunt afişate şi fişierele care sunt în mod normal ascunse.
Numele acestor fişiere începe cu un punct (caracterul „.”). Fişierele de configurare din directorul
dumneavoastră personal sunt exemple tipice. După ce veţi lucra o perioadă de timp pe un anume sistem,
veţi observa că există zeci de fişiere şi directoare care nu sunt indexate. În afară de acest lucru, fiecare
director conţine un fişier al cărui nume conţine doar un punct (.) şi altul care conţine doar două puncte (..),
care sunt folosite în combinaţie cu numărul nodului asociat lor pentru a determina poziţia directorului în
sistemul arborescent de fişiere.
Trebuie neapărat să citiţi paginile Info despre ls, deoarece este o comandă des utilizată, care are
multe opţiuni folositoare. Opţiunile pot fi combinate, comportament care este specific multor comenzi şi
opţiuni ale UNIX-ului. O combinaţie des întâlnită este ls -al; ea arată lista întreagă a fişierelor cu
proprietăţile lor precum şi destinaţiile spre care ţintesc eventualele legături simbolice. ls -latr afişează
aceleaşi fişiere, doar că în ordine inversă, în aşa fel încât fişierele care au fost modificate recent apar la baza
listei. Iată câteva exemple:
44