Introducere în Linux Un ghid la îndemână - "Tille" Garrels

devenit posibile, iar din ce în ce mai mulţi producători de echipamente şi programe au adăugat suport pentru
UNIX în produsele lor.
UNIX-ul se găsea iniţial numai în medii dedicate, alcătuite din servere şi minicalculatoare (luaţi notă
de faptul că PC-ul este un „micro” calculator). Trebuia să lucrezi într-o universitate, pentru guvern sau pentru
o mare corporaţie financiară pentru a atinge un sistem UNIX.
Dar calculatoare mai mici au apărut treptat şi, pe la sfârşitul anilor 80, mulţi oameni aveau
calculatoare acasă. La acel timp, existau câteva versiuni de UNIX destinate arhitecturii PC, dar nici una din
ele nu era cu adevărat liberă sau gratuită şi, ceea ce era mai important: toate erau extrem de încete, aşa că
cei mai mulţi oameni rulau MS DOS sau Windows 3.1 pe calculatoarele de acasă.
1.1.2. Linus şi Linux
Pe la începutul anilor 90, calculatoarele din segmentul PC erau, în sfârşit, suficient de puternice
pentru ca să ruleze un UNIX în întregime. Linus Torvalds, un tânăr care studia informatica la Universitatea
din Helsinki, s-a gândit că ar fi o idee bună să aibă un fel de versiune academică liberă a UNIX-ului şi s-a
apucat să scrie cod pentru aceasta.
El a început să pună întrebări, să caute răspunsuri şi soluţii care l-ar putea ajuta să aibă UNIX-ul
pe calculatorul său. Mai jos vă prezentăm una din primele sale postări în comp.os.minix, datând din 1991:
Încă de la început, ţelul lui Linus a fost să aibă un sistem care să fie pe deplin compatibil cu UNIXul
original. De aceea întreba despre standardul POSIX, acesta fiind şi acum standardul pentru UNIX.
În acele zile nu se inventase încă ceea ce cunoaştem azi a fi plug-and-play, dar destul de mulţi
oameni doreau un sistem UNIX al lor, încât acest lucru era considerat doar un mic obstacol. Drivere noi
pentru tot felul de dispozitive au devenit disponibile, cu o viteză din ce în ce mai mare. Aproape că de îndată
ce un nou dispozitiv era scos pe piaţă, cineva îl cumpăra şi îl supunea testării în Linux, după cum a început
să fie cunoscut sistemul, conducând la apariţia codului liber destinat unei palete largi de echipamente. Aceşti
programatori nu se opreau la propriul PC; orice dispozitiv găseau era folositor Linux-ului.
Pe atunci, aceşti oameni erau numiţi „încuiaţi” sau „ciudaţi”, dar asta nu conta pentru ei, atât timp
cât lista cu dispozitivele suportate devenea din ce în ce mai lungă. Mulţumită acestor oameni, Linux-ul nu
numai că rulează ideal pe un calculator nou, dar este şi singura alegere în cazul unor dispozitive vechi sau
exotice, care ar fi inutilizabile dacă Linux-ul nu ar fi existat.
La doi ani după această postare a lui Linus, existau 12000 de utilizatori de Linux. Proiectul, popular
printre hobişti, a crescut constant, rămânând în permanenţă în graniţele standardului POSIX. Toate
capabilităţile UNIX-ului au fost adăugate pe parcursul următorilor doi ani, rezultând sistemul de operare
matur care este astăzi. Linux-ul este o clonă completă a UNIX-ului, potrivită pentru staţiile de lucru, dar şi
pentru zona de mijloc sau sectorul de vârf al serverelor. În zilele noastre, mulţi jucători importanţi de pe piaţa
de dispozitive şi programe au propriile echipe de dezvoltatori Linux. Din magazinele aflate în zona
dumneavoastră puteţi chiar cumpăra sisteme care au Linux-ul preinstalat, cu suport tehnic asigurat, după
cum este adevărat şi faptul că există dispozitive şi programe care nu sunt încă integrate.
1.1.3. Aplicaţii curente pentru sisteme Linux
Astăzi, Linux-ul s-a alăturat produselor aflate pe piaţa pentru desktop-uri. Dezvoltatorii de Linux,
concentraţi în reţelistică şi servicii la început, cât şi în aplicaţiile pentru birou, erau ultima barieră care trebuia
înlăturată. Nu ne place să admitem că Microsoft dictează piaţa, aşa că mai multe alternative, care fac Linuxul
o alegere demnă de luat în seamă pentru calculatoare personale, au fost lansate pe parcursul ultimilor ani,
alternative care asigură o interfaţă cu utilizatorul uşor de utilizat şi aplicaţii pentru birou compatibile cu MS
8