Introducere în Linux Un ghid la îndemână - "Tille" Garrels

Appendix A pentru mai multe informaţii.
4.3.5.4. Resursele I/O
În timp ce limitările impuse de I/O sunt cauza principală de stres pentru administratorii de sistem,
Linux-ul nu oferă utilităţi foarte precise pentru măsurarea performanţelor I/O. Programele ps, vmstat şi top
dau anumite indicaţii despre cât de multe programe solicită resursele I/O; netstat afişează statistici ale
interfeţei de reţea, dar practic nu există unelte care să măsoare răspunsul I/O la încărcarea sistemului, iar
comanda iostat oferă doar o scurtă descriere a folosirii I/O în general. Există numeroase interfeţe grafice
care organizează datele afişate de aceste programe într-o formă inteligibilă pentru dumneavoastră.
Fiecare dispozitiv are problemele sale, dar lăţimea de bandă disponibilă interfeţelor de reţea şi
lăţimea de bandă disponibilă discurilor sunt principalele cauze ale gâtuirilor care afectează performanţele
I/O.
Problemele de reţea ale I/O:
● Supraîncărcarea reţelei: cantitatea de date transportată pe reţea este mai mare decât capacitatea
reţelei, lucru care duce la executarea cu încetineală a sarcinilor care implică reţeaua, pentru toţi
utilizatorii. Pot fi rezolvate prin reducerea solicitării reţelei (care înseamnă, în principal, dezactivarea
protocoalelor şi serviciilor de care nu aveţi nevoie) sau prin reconfigurarea reţelei (de exemplu,
folosirea reţelelor intranet, înlocuirea hub-urilor cu switch-uri, actualizarea programelor şi
modernizarea echipamentelor).
● Problemele cauzate de integritatea reţelei: apar atunci când datele sunt transferate incorect.
Rezolvarea acestor probleme se face doar prin identificarea elementului defect şi înlocuirea
acestuia.
Problemele I/O cauzate de disc:
● rata de transfer per proces prea mică: viteza de citire sau scriere per proces este prea mică.
● rata de transfer globală prea mică: lăţimea de bandă totală pe care o pune la dispoziţie sistemul
tuturor programelor care rulează la un moment dat este prea mică.
Acest fel de probleme sunt mai greu de depistat şi au nevoie de echipamente suplimentare care să
redistribuie fluxul de date pe magistrale, controller-e şi discuri, dacă se confirmă că echipamentele
suprasolicitate sunt cauza problemelor. O soluţie ar fi o configuraţie RAID, optimizată pentru acţiunile de
intrare şi ieşire. Astfel, vă puteţi păstra acelaşi echipament. O trecere la magistrale, controller-e şi discuri mai
rapide este cealaltă cale prin care puteţi rezolva problemele de acest gen.
Dacă supraîncărcarea nu este cauza problemelor, este posibil ca echipamentele dumneavoastră
să nu mai funcţioneze cum trebuie sau să nu fie conectate corect la sistem. Puteţi să începeţi cu verificarea
contactelor, conectorilor şi cuplajelor.
4.3.5.5. Utilizatorii
Utilizatorii pot fi împărţiţi în câteva categorii, după comportamentul lor faţă de folosirea resurselor:
● Utilizatori care rulează un număr (mare) de sarcini care nu solicită foarte mult sistemul:
dumneavoastră, utilizatorul începător de Linux, de exemplu.
● Utilizatorii care rulează doar câteva sarcini, dar care solicită sistemul: cei care rulează simulări,
calcule, emulatoare sau alte programe care au nevoie de multă memorie, aceşti utilizatori folosind,
de regulă, şi fişiere de date foarte mari.
● Utilizatori care rulează puţine sarcini, dar folosesc foarte multe resurse ale procesorului (dezvoltatorii
şi cei cu preocupări asemănătoare).
Veţi observa că cerinţele de sistem diferă cu fiecare categorie de utilizatori şi că a-i mulţumi pe toţi
este un lucru dificil. Dacă lucraţi pe un sistem cu mai mulţi utilizatori, vă este de folos (şi este amuzant,
totodată) să cunoaşteţi obiceiurile celorlalţi şi sistemul, pentru a folosi cât mai bine resursele pentru scopurile
dumneavoastră.
82