Introducere în Linux Un ghid la îndemână - "Tille" Garrels

Este clar pentru oricine că, în exemplul de mai sus, doar numele fişierului s-a schimbat. Toate
celelalte proprietăţi rămân aceleaşi.
Informaţii detaliate despre sintaxa şi facilităţile comenzii mv pot fi găsite în paginile man sau Info
ale acestei comenzi.
Folosirea documentaţiei trebuie să devină un act reflex pentru dumneavoastră în cazul în care vă
confruntaţi cu o problemă. Răspunsurile la problemele pe care le întâlniţi sunt conţinute, de cele mai multe
ori, în documentaţia sistemului. Chiar şi utilizatorii experimentaţi consultă pagini man în fiecare zi, aşa că cei
nou veniţi în Linux ar trebui să le citească întotdeauna.
După un timp, veţi cunoaşte cele mai utilizate comenzi şi opţiunile lor, dar tot veţi avea nevoie de
documentaţie, ca sursă primară de informare. Menţionăm că informaţiile conţinute de CUM SĂ-uri, Întrebări
frecvente (FAQ`s), paginile man şi alte surse, sunt înglobate în ultimul timp, gradual, în paginile Info, care se
constituie astfel în cea mai actualizată sursă de documentare.
3.3.2.2.3. Copierea fişierelor
Copierea fişierelor şi directoarelor se face prin comanda cp. O opţiune folositoare a acestei
comenzi este copiere recursivă (copierea tuturor fişierelor şi subdirectoarelor dintr-un director), ataşând -R
comenzii cp. Sintaxa, în cazul general, este:
cp [-R] fişier_de_copiat destinaţia_nouă (cp [-R] fromfile tofile)
Vă prezentăm drept exemplu cazul unui utilizator newguy care doreşte să aibă aceleaşi configurări
ale spaţiului de lucru Gnome pe care le are utilizatorul oldguy. O cale prin care poate fi rezolvată această
problemă este copierea configurărilor care aparţin utilizatorului oldguy în directorul personal al utilizatorului
newguy:
Vor exista nişte erori legate de permisiunile ataşate fişierelor, dar toate au de-a face cu fişiere
personale, de care utilizatorul newguy nu are nevoie. Vom discuta în altă parte despre cum să schimbăm
aceste permisiuni în cazul în care devin o problemă.
3.3.2.2.4. Ştergerea fişierelor
Pentru a şterge fişiere folosiţi comanda rm iar pentru ştergerea directoarelor goale, folosiţi
comanda rmdir (folosiţi ls -a pentru a verifica dacă un director este gol sau nu). Comanda rm are opţiuni pe
care le putem folosi în ştergerea directoarelor care nu sunt goale, adică putem şterge directorul cu toate
subdirectoarele sale. Consultaţi paginile Info pentru lămuriri în privinţa acestor opţiuni destul de periculoase.
Cât de gol poate fi un director?
Este un lucru normal ca directoarele . (punct) şi .. (punct-punct) să fie imposibil de şters, deoarece
ele sunt absolut necesare într-un director, chiar gol, pentru a determina rangul acelui director în sistemul de
fişiere.
În Linux, la fel ca în UNIX, nu există coş de gunoi – cel puţin, nu în cazul consolei, pentru că în
cazul interfeţei grafice, există destule alternative. Aşa că odată şters, un fişier este pierdut şi, în general, nu
există o cale prin care să îl puteţi recupera, în afară de cazurile în care aveţi copii de siguranţă ale fişierului
respectiv sau sunteţi foarte rapid şi aveţi un administrator de sistem foarte bun. Pentru a proteja utilizatorii
începători se poate activa comportamentul interactiv în cazul comenzilor rm, cp şi mv prin opţiunea -i. În
acest mod sistemul nu va reacţiona doar la cererea simplă a utilizatorului. În schimb, va cere confirmare, aşa
că este nevoie de o a doua apăsare a tastei Enter pentru a produce vreo pagubă, dacă este cazul:
Vom discuta în Capitolul 7, în care vom prezenta detalii despre personalizarea consolelor, modul în
49