ISSN 1221-93632
Metafora corpului în cultura <strong>medievală</strong> a Occi<strong>de</strong>ntului latin 1Dintre toate simbolurile Evului Mediu, cel al corpului face, fără îndoială,parte din categoria celor mai importante şi mai evi<strong>de</strong>nte, totodată. Nicicînd,poate, capacitatea sa <strong>de</strong> sugestie nu a fost mai mare ca în această epocă, care i-a atribuit menirea <strong>de</strong> a servi atît ca emblemă a organizării sociale şi politice şisemn distinctiv al noii culturi curtene din secolele XIV-XV, cît şi ca mijlocprivilegiat <strong>de</strong> expresie pentru o multitudine <strong>de</strong> practici şi concepţii religioase,medicale şi filosofice 2 . De altfel, nu numai medievalitatea are privilegiul <strong>de</strong> anumăra printre reperele sale fundamentale acest semnificant <strong>de</strong>osebit. Dupăcum s-a şi observat, ”nici o cultură, fie ea «primitivă» sau «sofisticată»,embrionară sau entropică nu poate funcţiona în afara unor reprezentărispecifice <strong>de</strong>spre corpul membrilor săi [sau] <strong>de</strong>spre corpul ipostaziat alansamblului social cu care aceştia se simt solidari” 3 . Parte a naturii, corpuleste, în acelaşi timp -dar, poate, şi mai mult, încă- “o construcţie în ordineaculturii” 4 , constituind nu numai subiectul unor discursuri dintre cele maidiferite (medical, filosofic, religios etc.), dar şi o posibilă “cheie”interpretativă, valabilă <strong>de</strong>opotrivă pentru principalele domenii ale vieţii sociale(<strong>de</strong> la instituţii pînă la raporturile <strong>de</strong> putere şi la autoritate) şi, nu mai puţin,pentru unele aspecte esenţiale ale existenţei, cum ar fi limbajul, moartea sauescatologia. Cu alte cuvinte, corpul este un simbol total, evocînd semnificaţiilecele mai diverse, în cadrul unei culturi a cărei paradigmă o reflectă 5 . El nu este,<strong>de</strong>sigur, străin nici spiritualităţii medievale care, pornind <strong>de</strong> la o religie aÎntrupării şi Învierii, trebuia inevitabil să înscrie între mo<strong>de</strong>lele sale <strong>de</strong> referinţăşi o viziune constituită <strong>de</strong>spre corporalitate. Născută odată cu predicaţia moralăsistematică din perioada <strong>de</strong> început a noii credinţe, această viziune - după cum1 Termenul <strong>de</strong> “metaforă” nu are aici valoarea unei simple figuri <strong>de</strong> stil.Dimpotrivă, urmînd în<strong>de</strong>aproape sensul pe care i-l conferă Otto Gerhard Oexle,înţelegem şi noi prin “metaforă” o “<strong>de</strong>finiţie [implicită a realităţii] prin mijlocirea uneiimagini” (cf. Deutungsschemata <strong>de</strong>r sozialen Wirklichkeit im frühen und hohenMittelalter. Ein Beitrag zur Geschichte <strong>de</strong>s Wissens in František Graus (Hg.),Mentalitäten im Mittelalter. Metodische und inhaltliche Probleme, Jan ThorbeckeVerlag, Sigmaringen, 1987, p. 66).2 Michael Camille, The image and the self: unwriting late medieval bodies inFraming medieval bodies. Edited by Sarah Kay & Miri Rubin, Manchester UniversityPress, Manchester and New York, 1994, p. 62.3 Teodor Baconsky, Cuvînt înainte la Marius Lazurca, Invenţia trupului,Bucureşti, Ed. Anastasia, s.l., s. a., p. 1.4 Ibi<strong>de</strong>m, p. 3-45 Ceea ce nu înseamnă, totuşi, că sensurile pe care el le <strong>de</strong>gajă nu pot fi şiuniversale şi, dacă nu indiferente la durată, în orice caz, modificîndu-se foarte greu.Există, bunăoară, înţelesuri ale corpului care, <strong>de</strong>şi formate într-un anumit context,posedă relevanţa unui veritabil arhetip, <strong>de</strong>păşind cu mult nivelul temporal <strong>de</strong> elaborareşi transmiţîndu-se fără modificări importante tuturor celorlalte epoci. Imagineaorganică a societăţii, ca un ansamblu ale cărui componente sînt strîns legate între ele şireciproc influenţabile, constituie unul din exemplele cele mai semnificative (şi maicunoscute, totodată) în acest sens, fiind un topos comun al imaginarului colectiv dinAntichitate pînă astăzi.
- Page 1: UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZ
- Page 5 and 6: deschisă calea unor virtualităţi
- Page 7 and 8: numeroase cercetări 16 , că dimen
- Page 9 and 10: scrieri. Un scurt inventar, fie şi
- Page 11 and 12: Un tip identic de analogie este sug
- Page 13 and 14: privilegiat, în cadrul semnificant
- Page 15 and 16: Biserici care nu se mai definea ca
- Page 17 and 18: O altă expresie, poate printre cel
- Page 19 and 20: generale ale unui grup - ca, de alt
- Page 21 and 22: Nimic nu este, cu siguranţă, mai
- Page 23 and 24: Riguros identică în substanţa ei
- Page 25 and 26: medic” (princeps/rex medicus rei
- Page 27 and 28: Ar fi, desigur, o exagerare să se
- Page 29 and 30: omonimului său, “corpul mistic
- Page 31 and 32: Potrivit autorului englez, “Statu
- Page 33 and 34: înfloritoare atunci şi numai atun
- Page 35 and 36: iveală modul de funcţionare a sta
- Page 37 and 38: însoţind aceeaşi metaforă “co
- Page 39 and 40: Rex pacificus nu este în epocă si
- Page 41 and 42: esenţială a unei imagini a societ
- Page 43 and 44: socială. Jean Gerson, în Franţa
- Page 45 and 46: că, indiferent de natura lor concr
- Page 47 and 48: teologului franciscan nu numai că
- Page 49 and 50: o *** Anima e corpo nella cultura m