introducere - Gr.T. Popa

Capitolul VI. As pe c te c lin ic e a le a fe c ţiun ilo r v ira le . Ma n ife s tări o ra le c u e tio lo g ie v ira lă
Fig.25. Manifestare orală a virusul varicella-zoster (HHV-3) (96)
Deseori este întâlnită o nevralgie postherpetic, care adesea nu răspunde la
tratamentul cu analgezice. Complicaţiile orale sunt rare, în lotul studiat nu au fost
întâlnite, însă în literatura de specialitatea (88, 104, 151) au fost raportate cazuri de
necroză mandibulară .
Diagnosticul de infecţie primară VZV rareori se face pe baza leziunilor orale şi
aceasta din mai multe motive:
� în primul rând nu sunt leziuni intraorale proeminente.
� în al doilea rând, primele simptome ale infecţiei primare sunt
nespecifice.
� în al treilea rând, manifestările cutanate ale infecţie apar rapid şi abia
apoi sunt urmate de apariţia leziunilor orale.
Diagnosticul diferenţial. Puţine leziuni pot fi confundate cu recurenţe intraorale
ale VZV, datorită semnelor clinice distincte (118, 147). Cu toate acestea, alte leziunile
unilaterale herpetiforme veziculare, de exemplu, recurentele intraorale ale HSV-1 de pe
faţa palatului, ar putea fi luate în considerare în cazul diagnosticului diferenţial. Alte
diferenţe asupra diagnosticului sunt prezentate în tabelul următor.
HSV-1
Tabelul 19. Diagnosticul diferenţial pentru virusul varicela zoster (VZV)
Infecţie primară
(Vărsat de vânt)
Diagnosticul diferenţial
Leziunile primare pot afecta piele periorală, suprafeţele
mucoasei orale sunt roşii la graniţele buzei. Leziunile
extraorale veziculare recurente sunt precedate de câteva
indicii cum ar fi: furnicătură sau ardere. Ele tind să apară
la aceeaşi locaţie anatomică. Leziunile intraorale recurente
sunt limitate la nivelul mucoasei keratinizate, adică, ataşat
gingival şi palatului dur.
Leziunile orale sunt mai puţin frecvente şi de minimă
semnificaţia clinică
45