introducere - Gr.T. Popa

Rezumat
Capitolul II. As pe c te g e n e ra le priv in d c o m po rta m e n tul e tic a l m e d ic ului d e n tis t
în fa ţa un o r m a n ife s tări o ra le în c a d rul b o lilo r tra n s m is ib ile
Factorii favorizanţi cei mai importanţi sunt:
- traumatismele minore
- tulburările endocrine
- stresul emoţional
- alergiile alimentare (nuci, alune, ciocolata, gluten. miere)
La femei leziunea poate recidiva periodic, cu câteva zile înaintea ciclului.
În patogenia aftelor recidivante şi a sindromului Behcet studii recente sugerează
un proces imunopatologic, implicând activitatea citologică mediată celular ca răspuns la
Ag HLA sau la Ag străine (220, 222).
Aftele recidivante au fost clasificate în 3 varietăţi, după criterii clinice (în raport
cu dimensiunea şi evoluţia clinică):
� Afte banale (minore)
� Afte gigante (majore)
� Ulceraţii aftoase herpetiforme (aftoza miliară)
Aftele minore constituie forma cea mai frecvent întâlnită a maladiei. Leziunile
sunt mici şi apar predilect pe mucoasa necheratinizată.
Se întâlnesc atât la bărbaţi cât şi la femei, mai ales în a 2-a şi a 3-a decadă a
vieţii, dar, în egală măsură, pot apare la toate vârstele.
Apariţia aftelor şi, respectiv, a ulceraţiilor este precedată adesea cu 24-48 ore
înainte de senzaţii de arsură, parestezii şi hiperestezii.
Clinic, ulceraţiile sunt:
- mici (2−6mm în diametru);
- ovale sau rotunde;
- foarte dureroase, acoperite cu pseudomembrane alb-gălbui de ţesut
necrotic;
- bine circumscrise, înconjurate de un discret halou eritematos,
caracteristic.
Deosebit de important pentru diagnostic este faptul că leziunile nu sunt
precedate de o fază veziculară. Leziunile:
- pot fi unice sau multiple;
- persistă 5-8 zile şi se vindecă spontan, progresiv, fără a lăsa cicatrici
(maximum 10-14 zile);
- recidivează obişnuit la intervale de 1-5 luni.
Se pot însoţi de adenopatie regională (submandibulară şi laterocervicală), prin
infectarea secundară a ulceraţiilor. Cel mai frecvent se localizează pe:
- buze;
- limbă;
- mucoasa jugală;
- vestibulul bucal;
- excepţional pe palat şi gingie.
Diagnosticul pozitiv se pune pe aspectul caracteristic şi simptomatologia tipică
(135, 164).
Diagnosticul diferenţial se face cu:
- stomatita herpetică;
- maladia mână-picior-gură;
- şancrul sifilitic;
7