introducere - Gr.T. Popa

Rezumat
Capitolul II. As pe c te g e n e ra le priv in d c o m po rta m e n tul e tic a l m e d ic ului d e n tis t
în fa ţa un o r m a n ife s tări o ra le în c a d rul b o lilo r tra n s m is ib ile
Capitolul II
ASPECTE GENERALE PRIVIND COMPORTAMETUL
ETIC AL MEDICULUI DENTIST ÎN FAȚA
UNOR MANIFESTÃRI ORALE ÎN CADRUL
BOLILOR TRANSMISIBILE
Extrapolând cuvintele unui mare medic român, profesorul Octavian Fodor, care
spunea:
"Să ştii că eu nu sunt medicul celor tari, eu sunt medicul bolnavilor. Eu înţeleg
din chemarea de conştiinţă, care ne-a fost adresată tuturor, că eu, ca medic, n-am
dreptul să fac astfel de diferenţieri, ci că trebuie să fiu perfect dezinteresat de aceste
lucruri, care n-au legătură cu boala; sunt un medic al tuturor", am putea încerca să
stabilim reperele ce trebuie să stea la baza activităţii personalului medical şi să
încercăm, în acelaşi timp, să stabilim o relaţie de dublă responsabilitate între medic şi
pacient, relaţie ce trebuie să se bazeze pe drepturile şi îndatoririle fiecăruia (163, 164).
În relaţia dintre medic şi pacient trebuie să ţinem seama de o serie de drepturi
convenite prin tratate internaţionale sau prevăzute de Constituţia României, care ţin cont
de caracterul universal al legilor, ce sunt o pledoarie pentru umanism, o aplicare a unui
adevăr exprimat atât de clar de Gh. Lazăr: "Legea naturală şi scrisă ordonă să faci altuia
ce ai dori să ţi se facă ţie însuţi şi să nu faci altuia ceea ce nu ai voi să ţi se facă ţie".
Devine tot mai evident astăzi că relaţia dintre individ şi societate este tot mai
nuanţată şi că trecerea individului în prim plan nu se face în detrimentul societăţii, ci
conform criteriului după care societatea este formată din oameni, din persoane, fiind
mai important individul decât comunitatea.
În acest context trebuie văzută şi relaţia dintre medic şi pacient, relaţie care
trebuie să se bazeze pe respectarea următoarelor deziderate:
• drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale fiecărui individ (168)
• demnităţii umane, integrităţii individuale (fizice, psihice),
• intereselor şi bunăstării fiinţei umane, accesului la asistenţă medicală,
indiferent de criterii sociale, religioase, politice sau de naţionalitate.
• dreptului fiecărui individ de a decide în cunoştinţă de cauză asupra îngrijirilor
ce-i vor fi acordate
• dreptului la informare, aceasta făcându-se în funcţie de capacitatea pacientului
de a înţelege
• confidenţialităţii (chiar şi după decesul pacientului)
9