introducere - Gr.T. Popa

Capitolul VI. As pe c te c lin ic e a le a fe c ţiun ilo r v ira le . Ma n ife s tări o ra le c u e tio lo g ie v ira lă
Fig.29. Limfom Burkitt (129)
Virusul Epstein-Barr este frecvent întâlnit în asociere cu această formă malignă
de carcinom nosofaringian şi pare a fi implicat în patogeneză (90, 127, 153, 219).
Carcinomul nosofaringian are o frecvenţă ridicată iar leziunile sunt deosebit de
asimptomatice (55, 120, 121). Din punct de vedere clinic, leziunile sunt eritematoase
granulate sau cu un aspect catifelat. Leukoplakia orală păroasă (OHL) este prezentă în
special în cazul HIV, leziune caracterizată prin prezenţa virusului EBV ce induce
hiperplazie epitelială, în principal, pe părţile laterale ale limbii (89, 193, 217).
Diagnosticul de mononucleoză infecţioasă este rareori urmărit exclusiv pe baza
unor semne şi simptome orale, aspect evidenţiat şi de alţi autori (112). Limfocitoza şi
prezenţa limfocitelor atipice sugerează mononucleoză infecţioasă în prezenţa altor
semne şi simptome clinice asociate. Teste serologice rapide sunt disponibile, acestea pot
furniza diagnosticul imediat; iar anticorpi specifici EBV pot fi confirmaţi. Limfomul
Burkitt necesită pentru diagnostic o biopsie incizională, la fel ca şi carcinomul
nasofaringian (60, 106, 216).
Tratament şi prognoză. Leziunile orofaringiene ale mononucleozei infecţioase
nu necesită tratament şi se rezolva spontan cu regresia infecţie. Simptomele pot fi mai
severe însă la adulţi. Mononucleoza infecţioasă este, în cele mai multe cazuri, de autolimitare;
cu toate acestea, incidenţa şi prevalenţa infecţiei cronice cu EBV continuă să
fie o sursă de mare dezbatere. Acyclovirul a fost propus pentru a fi folosit în stadiile
incipiente ale bolii (28, 72, 163, 226).
49