DEMEP CU - upload.wikimedia....

120 TRAIAN DEMETRESCU
Dupa cateva zile cainele se obisnuise cu numele acesta, si
era destut sa-I chemi ; gcutu cutu Popescu! si-ti saria
inainte, sburdalnic ii
vesel.
Devenise prietenul vecinilor, al trecatorilor chiar ; numele
sAu original il facea simpatic tuturor. Adeseori oamenii trecand
prin strada aceea, II aratau :
Uite, asta e cainile pe care il chiamA Popescu.
Hranit bine, nebatut de nimeni, Popescu se ingrasa, se
fAcuse frumos. Era bland din cale afara ; latratul lui era usor
si indreptat mai mult spre stele. Popescu parea a fi foarte
impresionat noaptea, si de sigur trebuie sa fi avut imaginatia
lui rudimentard, dar ciudata.
Muzica ii supara grozav. Cand auzia clavirul, scotea niste
tipete de jalnice i lugubre. Pianistul izbutise sA-I dreseze in
scurt timp, si ore intregi petreceam cu el in cea mai sgomotoasd
veselie.
Intr'o zi observam deasupra ferestrei unui salon din etajul
biu o tabla neagra, pe care era scris : «Constantin Popescu,
avocat».
ProprietAreasa ne dumeri mirarea, spunandu-ne ca se mutase
de curand un domn de varsta mijlocie, foarte vestit
printre mahalagii ca bun advocat. Domnul era gray, nu
vorbia cu nimeni i umbla elegant imbracat. Tipul acesta
ne facea pofta de ras, mai ales ca pronumele salt era ca
numele cainelui nostru.
and vreun client intreba pe servitor dela poarta : ((D-1
Popescu este acasa?*, cainele se repezia spre el, cu coada
miscand de bucurie. Alteori copiii, sau trecatorii obisnuiti
strigau : Popescule, vino aici ...
cult' ... cult, ...» tocmai
cand bietul advocat se afla la fereastra, sau prin apropiere.
Era un scandal de care noi faceam un haz nesfarsit.
Advocatul a intrebat pe proprietAreasa daca in adevar numele
cainelui este Popescu, sau se fac glume nAscocite pe
seama lui. *i a exclamat, ca intr'un proces :
:5