DEMEP CU - upload.wikimedia....

NUVELE 65
pentru el insA insemnA distrugerea unei iluzii, de care adeseori
depinde intreaga vieala a unui om.
CAutA sA uite, pierdu acel simf al naturilor delicate respectul
de femeie le detestA pe toate §i incepu a le socoti ca
pe ni§te bestii de plAcere.
TrAl cafiva ani dezordonat, cu prieteni cinici, cu femei pierdute.
Se imbolnAvi greu §i scApá dela moarte ca prin minune.
Cu inceputul primAverii se pregAtia sA se ducA la fail. Ii
atrAgea un dor adanc de singurAtate, de lini§te.
In mijlocul naturii ctedea sA gaseascA aceea ce nu putea
sA-i dea lumea : farmecul de a uità. Natura este eterna yinde.:Atoare
a tuturor iluziilor noastre amAgite. Ea e ca o mumA
'generoasN §i bunA pentru tofi rAnifii viefii. SeninAtatea ei
deprinde simfirea noastrA intr'un sens infelept §i rezignat.
* *
*
Cu astfel de cugetAri, Alexandru Renea pleca la farA.
Mo§ia NAlbe§tii, pe care o ingrijia un unchiu al sAu, avea
o pozifie uimitor de frumoasA. Ie§ind afarA din sat, §oseaua
mArginitA de amandouA pArfile cu §iruri lungi de anin, conducea
intr'o padure deasA, ale cArei bolfi de frunze aveau seninAtatea
gravA a unor temple. Soarele abia strAbAtea intr'insa
cu raze sfioase §i rani.
Aci venia in fiecare zi Alexandru Renea. Cu toate acestea
ii era peste putinfA sA citeascA sau sA stea lini§tit §i singur.
Si MO de seamA cA tocmai aci i§i amintia mai clar §i dureros
de ea.
Figura ei se reintregia in niemoria lui ca o icoanA, dinnaintea
cdreia ar fi rostit rugAciuni, ca in varsta credinfei.
Si reincepea sA analizeze faptele ca pe ni§te crude enigme.
Aceastd femeie, acest ideal visat, pentru care odinioarA i§i
crease cele mai senine iluzii, dela care a§teptase lini§tea unei
viefi bune §i infelepte, ii in§elase in chipul ordinar, cum 1-ar
fi in§elat un jucator de cArli, §i tot ea, cu frumusefea ei
divinA §i cu o iubire nefArmuitA, facea fericit pe un altul, care
n'o vAzuse niciodatA in visurile lui, cAruia ii lipsia tot ce