DEMEP CU - upload.wikimedia....

POEME IN PROZA
0 LUME ...
picaturile de ploaie cad ca ni§te note din coarde obosite...
Pe vremea asta fat% soare, ma gandesc la o lume ;
o lume frumoasA, cum e in minuni, cum e in basme...
In ce parte e, nu §tiu ... N'au descoperit-o nici poetii.
Dar am auzit cA spre aceA lume toti ne trimitem visurile
ca s'o gAseascA iar visurile nu se mai intoc inapoi... Mor,
neaflAnd-o...
PE LAC.
Aproape de scApatatul soarelui cobor dealul, indreptându-mA
cAtre lac. In toate zilele, la aceastA orA, merg
&A privesc apusul, din luntre, pe apa. Nimic nu mAngaie de
durerile cu cari te-au rAnit trivialitatile §i monotonia vietii de
ora§, ca exilarea sufletului in seninele departari ale contemplatiunii.
and existenta devine o realitate brutald 0 meschinA,
noi restrAngem vie* in marginele unui vis singuratic, in
care ne izolAm pentru totdeauna.
Luntra0i ma a§teptau, trAntiti pe nisipul uscat depe malul
lacului. Sunt doi : unul tAnAr, cellalt bAtrAn. TAnArul, abià de
optsprezece ani, are brate musculoase 0 puteinice, pentru a
despicA valurile cu lopefile ; bAtrAnul e un vestit cArmaciu
de luntri ; iar dintre toti trei, el pare cel mai tAnAr, cAci
rAsul sdu e frumos §i naiv ca al unui copil.
Apa e lini0itA 0 de o melancolie blândA. Pare o apa cugetAtoare,
o pagina imensA, peste care soarele Werne o poezie
tristA.
Ne a§ezAm in luntre. UrnitA cu pufinA greutate dela mal,
ea incepe sA lunece apoi ca o pasAre uria§e, clAtinAndu-se
pe luciul valurilor, fermecAtor de molatec. Imi descopar capul,
MsAndu-mi parul in voia unei adieri ware, a§à cum ni-1
lAsAm sub mAngAierea unor mAini de femeie.
Soarele apune. Ultimele lui reflexe'se sting intr'un imn de
culori strAlucitoare. Cerul e senin 0 gray, ca altarul unui
templu. lar de departe se lasA peste firea obositA melancolia
tAcerii ...
51