DEMEP CU - upload.wikimedia....

186 TRA1AN DEMETRESCU
Aproape din copilarie, urmarisem un vis frumos, nemärturisit
nimanui, pastrat in suflet cu acea grije a visatorilor,
cari se tern ca realitatea sa nu le sfarame, sa nu le rnanjeasca
minunatele cladiri ideale din iluziile lor. Voiam A. invaf muzica,
sa ajung artist. Eram indragostit de vioara. and dintr'o
prea mare iubire pentru mama, paräsisem acest vis, viitorul
imi aparea cu orizonturi stramte, cu drumuri nesigure §i
strambe.
Atat profesorii, cat §i colegii mei observará ca studlul medicinei
nu era de loc potrivit cu temperarnentul meu, peste
fire de impresionabil §i slab.
and intrasem pentru prima oara in sala mortuara a unui
spital, ingalbenisem, fusesem pe nenteptate biruit de o nesfar§ita
tristefe. Mirosul caracteristic al acestei sali, ma urmarise
multa vreme, in urma, ca o halucinafie a odoratului, cum
urmare§te pe unii criminali mirosul sangelui. Iar and luasem
parte la prima, disecafie a unui cadavru, cazusem le§inat, yd.zand
curn un profesor care explica o lecfie de anatomie,
scosese inima mortului §i o privia cu nepasarea cu care ar
fi privit un burete.
Din aceasta cauza, fusesem catva timp bolnav de o ciudata
stare nervoasa, care imi producea insomnii §1 co§maruri ingrozitoare,
par'ca a§ fi dormit intr'un cimitir.
Un profesor ma povafuise sa. ma las de medicina §i sa ma
inscriu la alta facultate. Auzise chiar ca am inclinare catre
muzjca §i imi fagaduia sa se intereseze de aproape de talentul
meu. Eu a§ fi urmat povafa, fara nici un ocol, daca
n'a§ fi §tiut ca. mama nu e din acele mame incapafanate
§i orgolioase fine cu orice chip ca fiul ski sa. ajunga
nici mai mult, nici mai pufin deck «doftor 1>) Puteam eu sa
ma impotrivesc dorinfei acestei mame pe care o adoram ?
Nesupunerea mea ar fi omorit-o. In sfar§it ma siliam zilnic
sa-mi alung desgustul, sa ma deprind, ca §i ceilalfi colegi,
Cu rnirosul salilor de spitale, cu agoniile murinzilor, cu scheletele,
cu cadavrele ; sa rainan in fala lor dilozof !»
Vieafa ? Moartea ?... Nimic ! Nimic !