DEMEP CU - upload.wikimedia....

POEZI I 271
singurA, tAcutA, ca 'ntr'un delir, se duce
Se regdseascA groapa, cu putrezita cruce,
In care, sub Warta uitArii, stA pierduta
CopilAria-mi alba cu raze 'ntretesuta,
Pe-o lespeda sculptatà cu-al inocentei stil,
Abia mai recunoa§te portretu-mi de copil ;
Iar cand de 'nduio§are ea parcA moare 'n piept,
Imi zic : dela vieatA nimic nu mai a§tept ...
Dar risipindu-mi §irul deceptiilor toate,
Speranta imi §opte§te refrenu-i ve§nit : Poate !
UNUI AMIC POET.
I-am resfoit caietul cu-armonioase rime,
Cu-o lume de simtire §i cugetAri intime,
i fiecare strofA §i fiecare vers
Era un univers !
Iar foile cusute al inimii dosar
Parea cA scot un freamAt, un cantec trist §i-amar...
Dar inchizand caietul §i meditand la urtnA,
Simtiam, sub ganduri negre, cA farmecul se curmA,
Mi-am amintit a trebui sA judec scrisul tAu,
SA spun ce este bine, sA spun ce este rAu ;
Apoi dacA voiu crede cA e un searbdd prunc
Al visurilor tale in flacAri sA-I arunc,
Amicul meu, din cate gandesc §i eu, asculth
Un sfat, cAci el cuprinde 'ntelepciune multA :
In tam noastrA, unde cei mici sunt pu§i mai sus,
Pe cand, cei mart au numai nenorociri de dus ;
In tam noastrA, unde mi§eii port cununi,
Pe cand un geniu moare in casa de nebuni ;