DEMEP CU - upload.wikimedia....

NUVELE POSTUME
nului vals se imprA§tiau ca un sbor de suspine ie§it din morminte.
Femeile plangeau.
Ultimele acorduri se stinserA odata cu cei din urmA bulgAri
de pAmant aruncati peste cosciug.
`
LA RASARITUL LUNH.
Cei trei tovarA§i i§i pregAtiau luntrea. Cu mfinecile smulse
panA la incheietura umArului, cu sanurile läsate libere
in bAtaia vantului, pescarii lucrau cantand, afarA de Petre
cel mai Canal- dintre ei in ai cArui ochi se vedea umbra
unei dureri ascunse.
Mai in graba copii, a ne-apuca inoptatul, striga mo§
Tudor, un bAtran cu parul nins, dar vesel §i vioiu ca un copil.
Omul acesta i§i petrecuse toatA vieata intre cer §i apA. Sufletul
lui devenise u§uratic ca o undA. Glasul lui indemna
la ras §i la muncA §i el insotià pe ceilalti tovarA§i, ca o nAdejde
totdeauna credincioasA.
Cel de-al treilea Barbu privia pe luciul limpede §i lini§tit
al bAltii, ca §i cum ar fi avut o intelegere cu apa sA
comploteze impotriva locuitorilor din adancul ei.
Soarele, mArindu-se, cobora cAtre apus. Nici un nor nu pat&
seninul cerului ; peste toatA firea sa se imprA§tia adierea molaticA
a sailor de varA.
and luntrea fu urnitA depe malul nisipos, tovarA§ii se
urcarA intr'insa. Petre §i Barbu a§ezandu-se la lopeti, iar mo§
Tudor la canna.
Si pornirA.
Departe, la marginea dinspre miazAzi a MO, era locul
destinat pentru prinderea pe§telui. TovarA§ii sperau sA-§i umple
nAvoadele de astA data ; §i in tot timpul drumului, cantecele
lor nu mai conteniau. Singur Petre tAcea.
Bratele lui musculoase manuiau lopata cu acela§ ritm
puternic §i regulat, dar gandul lui era aiurea. Plecase cam
fArA voia lui ; tovarA§ii II luaserA cu de-asila, cAci o presimtire
amoroasA ii nelini§tia sufletul de catva timp.
221