DEMEP CU - upload.wikimedia....

,50
TRAIAN DEMETRESCU
PAINILE.
De dimineata brutarul deschide cuptorul, având in ochi
umezeala caldA a somnului.
Pe stradd plouA ; salcâmii se scuturA, frunzele cad, vântul
plange E inceput de toamnA.
Brutarul scoate phini coapte, unele albe, altele negre.
Dintr'insele ies aburi, ce imprAstie un miros dulce, un miros
slant.
Orasul se desteaptA. Trecdtorii grabiti i frigurosi Ii urmáresc
drumul nevoilor.
Bogatii aruncA spre pftini priviri linitite i mândre sAracii
le privesc cu lAcomie si ochii lor pardi le furA, le devoreazA
cu un fel de sAlbAticie
I
SINGUR.
n sufletul omenesc se ascunde un strAfund, o singuratate
virginald, unde ne exilAm noi de noi insine.
Vieata obisnuita nu ne ingadue nici o izolare ; numai
nebunii i mortii trAesc departe de vie*. A fi singur
singur, in sensul cel mai ideal al cuvântului este o nostalgie
care m'a ademenit adese ori, ca o adiere de voluptate
necu noscutA.
Singur ca o stea, ca o Mare, ca un vis
Singur, in asà. chip, incât sA n'aud nici miscarea unei cugetAricului...
i s'asculti eternitatea tAcerii sonoritatea nimi-
* *
*
Am cAutat aceastä tAcere cum se cautA o fericire ... Am
cAutat-o pretutindeni : in paduri, pe malul apelor, in ochii
femeilor...
Si n'am gdsit decal sgomot : padurile suspinA, apele cântk
ochii plâng
TArziu abià, pe când o zi de toamnA muria dureros ca o
muzicA, am simtit aceastA tAcere in mine insumi.
Marea tacere, eterna singurAtate, e propriul nostru suflet