DEMEP CU - upload.wikimedia....

222 TRALAN DEMETRESCU
Voinicul acesta, cu trupul fermecAtor de viril, cu chipul
blajin §i alta data vesel, ajunsese in starea unui om de ora§,
abAtut, sceptic §i ademenit de filozofia tristd a zAdarniciei
existentei noastre.
Insurat de un an §i jumAtate cu cea mai frumoasa fata
din sat, harnicia lui la muncA se indoise, cad visul lui cel
mai drag ii umpluse sufletul cu noroc §i lumina.
Despre dragostea lui cu aceasta fatd se vorbid in sat, ca
despre o idila.
Dela o vreme insa, Petre bAnuise cA femeia lui ii in§eala.
I se pared lui cA la carciumA baietii se uitau la el, cam batjocoritor,
iar femeile, cand II zariau trecAnd pe langa gardurile
curtii lor, §optiau in taina.
Cum ii nAlucise aceastd banuiala, nici el nu-§i da bine seama.
Intr'o seara, femeia lui vorbia in pragul Uii cu Gheorghe
notarul. Ea rddea §i, cum i§i mládia trupul cam pe spate,
parcd i-ar fi fost dor de strangeri in brate. Notarul se uità
gale§ la ea §i rupea nervos frurizele unei ramuri de salcdm,
pe care o tined in mana.
Tocmai atunci el infrà in curte, aducAnd o sticla plina de
rachiu. and fu la doi pa§i de ddn§ii, lui i se parii ca aude
pe femeia lui §optind notarului : «.... la rasaritul lunii».
Notarul le dete bunA seara §i pleca, iar lui Petre din clipa
aceea i se schimbd firea.
La masa o intreba :
Dar ce radeai a§d cu notarul ?
Ea ii repeta gluma pe care o povestise notarul, cunoscut
in tot satul ca cel mai glumet om.
Petre mama. rar §i nu-§i ridicd ochii din taler. Dupa o pauza,
iar o intrebd cu acela§ graiu aspru :
Dar ce vorba fu aceea «la rdsaritul lunii
Ce vorba ? raspunse ea uimitA.
Vorba care o spuse§i chiar tu crezi ca n'am auzit-o ?
Asta e curatd nalucire, omule.
A§a ?... nalucire !... Bine, nAlucire sa fie !
De atunci banuiala a crescut ca o bubd veninoasa, in su-
?>