DEMEP CU - upload.wikimedia....

POEZII 343
Cand zilele-s senine, colind pe sub arcade,
Admir statui §i temple, nu simt cum sboarA clipa ;
Salut cu-un gest molatic pe cetAteanu-Antipa,
Ce 'nsirA unor tineri prieteni lungi tirade...
Nu sunt urit, pe semne ; am ochi duio§i, staturA
Subtire, mladioasA §i dintii mei sunt perle,
aci azi o curtezanA, cu ochi ca doul stele,
Privit-a lung la mine cu-un zâmbet cald pe gurA.
AsearA intalnit-am, plimbAndu-rn a alene
Sub bolta fremAtoasA a unor vechi olivi,
0 ceatA de nemernici, bogati §i guralivi,
RAzand de inteleptul in sdrente, Diogene !
lar cinicul privindu-i, clipind u§or din gene,
1-a risipit cu-o vorbA, cum risipeiti gunoiul
Cu-o suflare 'n cale-i rostogolind butoiul,
S'a dus grAbit s'asculte vorbind pe Antisthene.
La un banchet, deunazi, ca de-obiceiu, femeia
Dedea prilej de sfadA, Lais era cu noi ;
Si-avea drept s'o sArute pe umerii sAi goi,
Cine Otà sA spue un vers din Odisea !
Dar noptile de varA sunt scurte ... MA trezesc,
CAci visurile mele nostalgice se curmA...
Si din acele vremuri, cu veacuri multe 'n urmA,
In vremile de astAzi, revin §i mA'ngrozesc !