DEMEP CU - upload.wikimedia....

136 TRAIAN DEMETRESCU
pe sub copaciy cu amandoua mainile varite pana in fundul
buzunarelor, ululuind mai mult decal cantand marsul funebru
al lui Chopin.
E un tanar slab, cu ochii albastri, totdeauna sfiosi, ivit in
So lca, nu vorbe§te cu nimeni, rätaceste fára scop prin oras
sau prin pädure, cantand mereu acela§ mars funebru. Oamenii
1-au luat drept nebun. Trece pe langa mine, incet §i
trist, paech ar urmd un car funebru ululuind tot mai jalnic
cantecul mortilor.
$i eu ma gandiam la infinit !
Pddurea se investmantd intr'o nesfarsita purpurd de raze.
Soarele asfinteste. Pe cardrile ascunse cad pete mari de lumina
si se pare ca. arborii sunt inundati de o ploaie de aur.
Incet si cu sfasietoare parere de rdu, cobor crtrarea care
duce afara din padure. i tot imi vine sa ma opresc, sà md
opresc, sa ma intorc, sa ramasi.
Pare c'aud glasul imens al padurii, glasul singuratatii, care
mA chiama adanc, cum chemarn noi oamenii : sperantele, fericirea,
sau moartea.
MA chiama mereu i imi spune duios si adevdrat: Ce
cauti in lume ? In mijlocul nostru e loc destul pentru toate
gandurile i visurile tale !...
Seard buna, coconas.
Alt glas glasul ragusit al lui Ayrum, birjarul, care ma
cautd sa ne tocmim pentru a m duce trasura pana. la gara
din RAdAut.
Bund seara, Avrum.
--
Muni pleci, cocona§?
Maine, Avrum.
La chite ceas ?
La opt dimineata, Avrum.
Am sd hiu.