DEMEP CU - upload.wikimedia....

930 TRAIAN DEMETRESCU
Poate cA asistand la dejunul monstru al catorva sute de
acesti energici mancAcio§i, i-ar fi revenit §i lui pofta de mancare.
SAracii 1-ar fi rasplatit cu prisos.
Dupa atatea vorbe, nu ma pot opri de a nu exclama : o,
foamea!
Ca multi altii, am cunoscut-o §i eu o singura data dar
atM §i mi se pare prea mult.
Sunt cativa ani ... De ce insd n'a§ pAstra aceasta amintire
intr'un colt uitat al sufletului meu ? Si apoi, uneori, vanitatea
de * te marturisi nu insemneaza o profanare?
Sufletul are multe taine, pe cari le ascunde totdeauna sul>
tAcere. A le da in vileagul lumii, e o durere sau o nesocotinta.
Cu toate astea pentruca am inceput... Sunt cativa ani.
TrAiam in Bucure§ti intr'o mansardA. Eram vecinul stelelor.
Ce fAceam pe attinci ? Bine nu-mi aduc aminte, dar de sigur
ceeace fac i astäzi, visam.
Intr'o dimineatA simtiam un fel de frica sa mA scol din
pat. Soarele inundase odaia, cu lumina lui generoasa i ave&
aerul sA ma dojeneascrt cu razele lui dulci: olene§ule I»
Fire§te, de unde era sa tie soarele pentruce intarziam in
pat. Ce vreti ? Azi imi vine sa glumesc, dar atunci ma ademeniau
ganduri negre.
In sfar§it m'am sculat, m'am inbrAcat, am ie§it pe strada.
Era ora' mesei. Foamea incepuse sa-mi dea de veste, tocmai
in momentul când treceam pe dinaintea bAcaniei lui Moceanu.
InAuntru cativa ofiteri beau tuici.
Drumul spre I ir ii cuno§tram eu ; dar birtawl astepta sa-i
duc abonamentul pe dour' luni §i nu mai era chip sA dau
ochii cu el.
In buzunar n'aveam decat o tigare uitata, o iluzie, un pic
de noroc, pastrat fArA sa §tiu.
Am fumat-o sAlbAtice,te.
A ... dar credeti ca foamea se in§ala cu fumul unei tigari ?