DEMEP CU - upload.wikimedia....

ALBUM 159
IN DRUMUL DE FIER.
Calatoriam de doua zile c'un strain care citia mereu o
carte veche §i cu foile ingalbenite. De curiozitate 1-am
intrebat :
Ce carte e aceea, domnule ?
Un roman, imi raspunse el.
E bine scris ?
E un capo-d'opera !
E§ti bun sa-mi poveste§ti §i mie subiectul ?
Cu placere ; ascultä : Un tanar iubia o femeie frumoasä ...
Asta e cunoscut, e banal ...
... Tanarul acela i§i Meuse din iubita lui un ideal ! Erau
amandoi saraci, dar el muncia zi §i noapte, ca O. ca§tige
painea iubitei sale. Era fericit ca munce§te §i ca e iubit 1
Intr'o zi ea I-a In§elat, a fugit de langa el ...
M'a§teptam la una ca asta ... EN povestea e veche,
domnule !
Strainul urma :
Astazi ea nu mai mananca paine neagra, nu mai poarta
rochie de stamba, e intrefinuta unui conte, batran §i bogat
dar n'o mai iube§te nimeni !...
Ei, §i ?
... Dar n'o mai iube§te nimeni !...
Adica mat mult o plangi pe ea, decat pe bietul tanar ...
Strainul repeta cu acela§ glas de pietate amara :
Dar n'o mai iube§te nimeni !...
Refrenul acesta m'a pus pe ganduri.
Viena, 1894.
SURASUL COPILULUI.
Jn fala jurafilor, vinovatul marturisise totul : intr'un moment
de furie, de intunecare a minfii, se inarmase cu un culit
§i omorise pe 0 matu§e a lui, care nu-1 ingrijia, nu-i da
bani, n'avea milA de el, un biet orfan !
Apoi sfar§i astfel, cu un glas inmuiat de o jale caldä a